Stresul posttraumatic sau reactia intarziata la evenimente majore

Stresul posttraumatic este o sintagma care se intalneste in multe articole de specialitate moderne si a devenit o afectiune la fel de „populara” si mediatizata ca si anxietatea sociala. Augustin Cambosie, psiholog clinician principal, spune ca „sub aceasta denumire este catalogat stresul intarziat care poate fi declansat de accidente grave, agresiuni , violuri, conflicte pe campul de lupta sau alte evenimente care au impact major asupra psihicului individului. Aceste evenimente declanseaza o serie intreaga de trairi emotionale, atat pozitive, cat si negative, contradictorii, ce genereaza stresul psihic si in cazul carora individul nu se afla in valorile normale de adaptibilitate. Stresul posttraumatic are doua componente, dar cea mai importanta este componenta posttraumatica. Stimularile exterioare caracterizate printr-o frecventa foarte mare apar ca o agresiune capabila sa genereze traumatismul psihic. Individul nu este pregatit sa aiba o reactie normala la stimulul exterior. Nepregatirea lui survine din noutatea si violenta stimulului, iar psihicul il impinge sa reactioneze dezordonat. Acesti stimuli, ca abandonul afectiv, modificarea unei ecuatii de viata, pierderea unei persoane iubite sau traumatismele fizice, creaza o reactie puternica, cu cat sunt mai intensi. Reactia la sindromul posttraumatic este diferita de la om la om. In mod cert, un individ cu o constitutie psihica labila va reactiona mai intens. Reactia la acest sindrom apare in doua moduri diferite. Ea se manifesta din punct de vedere al procesului cognitiv prin aparitia blocajul mental, lipsa capacitatii de reactie si prin imposibilitatea realizarii unor considerente rationale. Cealalta reactie la sindromul de stres posttraumatic tine de sfera afectiva”. Reactia difera de la om la om, in functie de psihic „Astfel apar crizele de anxietate, atacuri de panica , depresii, iritabilitate , predispozitia pentru reactii agresive si momente de incapacitate de relationare cu tendinta de izolare”, adauga Augustin Cambosie. Psihologul a mai spus ca „nu se stie exact ce provoaca reactiile acestea in cazul sindromului. Specialistii spun ca este posibil ca responsabila sa fie duritatea stimulului cu care se confrunta individul. In alte cazuri, se spune ca responsabila este imposibilitatea si nestiinta individului de a reactiona fata de stimul. Adevarul este ca reactiile la stresul posttraumatic sunt date de un vector ce se afla la mijlocul dintre cele doua solutii mentionate mai sus. In cazul acestui sindrom, interventia trebuie sa fie mixta. Trebuie sa aiba loc o interventie prin medicatie pentru reducerea simptomelor deranjante si trebuie sa se apeleze la un psihoterapeut. Din punct de vedere al psihoterapeutului, acesta trebuie sa identifice cauzele care provoaca validarea afectiva a traumatismului si sa inteleaga evolutia dinamicii simptomelor manifestate. Mai mult, alaturi de pacient trebuie constientizata o reactie de adaptare in cazul unor viitori stimuli traumatici. Abordarea unilaterla a acestei afectiuni duce doar la iesirea din momentul critic si nu duce la vindecare. Astfel, individul este expus in fata stimulilor viitori”. Interventia specialistilor trebuie sa fie rapida „Un caz aparte il constituie cei care au reusit sa se regaseasca, fara ajutor, ca entitati, la sfarsitul perioadei de stres posttraumtaic. Acesti oameni sunt foarte putini si inca mai prezinta sechele. Riscul major consta, de fapt, in inchiderea cercului vicios, format din traumatism si reactia afectiva la traumatism, si neputinta de a-l sparge. Stresul post-traumatic este o indicatie de urgenta in cazul careia rezolvarea este direct proportionala cu momentul interventiei. Cu cat interventia este mai rapida, cu atat si vindecarea este rapida, iar in cazul unei interventii tarzii, rezultatele se lasa mult asteptate”, a adaugat psihoterapeutul. Aboneaza-te la Newsletter-ul de Sanatate Acasa.ro ca sa afli cum iti mentii sanatatea si frumusetea.