Domnule Adrian Severin, chiar conteaza daca presedintele Traian Basescu este sau nu tatar?
Aceasta este o nontema si o falsa problema. Va rog sa nu va suparati dar nu vreau sa fac comentarii pe marginea unei asemenea intrebari.
Si totusi, intr-un articol care a facut multe valuri, ati afirmat ca Domnul Basescu ar avea aceasta origine.
Ca articolul a facut valuri este bine. De aceea si scriem, ca lumea sa se gandeasca la ideile pe care le punem in discutie si pe marginea lor sa se nasca dezbateri. Din pacate, valurile la care va referiti nu sunt legate de mesajul transmis de mine, ci fie de vantul confuziei care bate in capul unor pretinsi democrati - pentru care a fi de alta origine etnica decat cea de roman te descalifica de la ocuparea functiei de presedinte al Romaniei-, fie de diversiunea creata, probabil, de cercurile apropriate presedintelui Basescu, deranjate de fondul analizei mele si doritoare sa abata atentia de la el. Regret ca in furtuna iscata artificial de acestia s-au ratacit si oameni de buna credinta. Sper ca, pana la urma, ei sa inteleaga ca s-au speriat degeaba.
Pana la urma, ce semnificatie ar avea faptul ca presedintele Basescu ar apartine sau nu unei minoritati nationale? Ca urmare a articolului dvs., unii ziaristi l-au si supranumit Gingis Han.
Articolul meu nu are nevoie de explicatii. Cei care il citesc cu buna-credinta pot sa il inteleaga si fara ele. Pentru cei care il citesc cu rea-credinta explicatiile sunt in zadar. Pentru ca pe mine originea etnica a domnului Basescu nu ma intereseaza. In consecinta, nicaieri nu am facut afirmatii fie ele laudative sau depreciative pornind de la caracteristicile culturale ale comunitatii tatarilor ori ale oricarei alte comunitati etno-culturale. Ceea ce ne intereseaza pe toti sunt experientele socio-profesionale ale domnului Basescu, intrucat acestea explica si comportamentul si proiectele sale in calitate de candidat la Presedintia Romaniei dar mai ales in exercitiul functiei prezidentiale.
Reprezentantul comunitatii tatarilor s-a declarat insa jignit si v-a reprosat ca nu cunoasteti traditiile acestei comunitati.
Bietul om s-a simtit jignit degeaba. Mai degraba i s-a cerut sa se declare jignit pentru ca astfel sa se bage in vorba si sa sugereze ca domnul Basescu nu este tatar, desi nu ar fi nimic infamant in aceasta. Asa cum am mai spus, pe de o parte, s-a dorit abaterea atentiei de la fondul analizei mele, iar pe de alta parte, sublinierea faptului ca domnul Basescu este roman neaos. Fara sa o doresc, articolul meu a functionat si ca un test. El a evidentiat imprejurarea ca in cercurile prezidentiale circula mentalitati potrivit carora originea etnica este importanta pe plan politic. Tocmai asemenea mentalitati conduc la discriminarea etnica. Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca pentru domnul Basescu, in castigarea alegerilor prezidentiale. a fost esential aportul electoratului PRM. Pentru acest electorat domnul Basescu vrea sa fie un "roman verde".
In ceea ce ma priveste, nu pot fi criticat pentru necunoasterea traditiilor culturale ale tatarilor intrucat pur si simplu nu m-am referit la acest aspect. Nici o clipa nu am afirmat ca tatarii ar avea anumite caracteristici ca grup etno- cultural si ca in consecinta un om desprins din randurile lor ar reprezenta o amenintare.
Dar la ce v-ati referit?
M-am referit la lucruri cunoscute si necontestate pe care le-am analizat din perspectiva unor teorii larg acceptate. Atat intentiile cat si actiunile presedintelui, proiectele si tactica sa pot fi anticipate si intelese mai bine daca pornim de la experienta sa sociala si de la personalitatea sa care a fost influentata de respectiva experienta si totodata a valorificat-o intr-un mod specific.
Or, ceea ce stim precis este ca domnul Basescu s-a nascut si a crescut intr-un sat din Dobrogea in mijlocul unei comunitati de tatari, a ales profesia de marinar si a fost comandant de nava, a fost reprezentantul Navrom la Anvers in anii ceausismului in care, chiar potrivit propriei sale declaratii, o astfel de functie presupunea legaturi speciale cu organele de securitate a statului. Nici unul dintre aceste elemente, in sine, nu ridica probleme. Din toate aceste puncte de vedere identitatea domnului Basescu este perfect onorabila. Ca domnia-sa are motive sa ascunda unele aspecte este altceva. Cum se reflecta, insa, aceasta experienta identitara in activitatea sa prezidentiala, aceasta intereseaza in cel mai inalt grad.
Si cum se reflecta, din punctul dumneavoastra de vedere?
Observam ca personalitatea domnului Basescu s-a format si consolidat in interiorul unor grupuri, al unor comunitati inchise sau cel putin, in mare masura inchise, aflate intr-o relatie asimetrica cu lumea inconjuratoare sau/si cu care dansul s-a aflat intr-o relatie asimetrica. In unele situatii domnul Basescu s-a gasit in ceea ce as numi un dublu raport de alogenie prin alogenie intelegand natura si origine diferita, iar nu o diversitate cu caracter infamant care sa justifice restrangerea unor drepturi. Astfel, pe de o parte, dansul traia viata unor grupuri minoritare intr-un context cultural, geografic sau politic dat, iar, pe de alta parte, se identifica drept minoritar, in cadrul acelor grupuri minoritare. Asa se intampla cand te declari roman in cadrul unei comunitati de tatari care este minoritara la nivelul statului roman; sau cand esti comandantul unui echipaj care la nivelul comunitatii socio-profesionale a marinarilor constituie un subsistem de sine statator.
Se observa din aceste exemple si tendinta de a evolua catre o conditie de minoritar detinator de putere, adica de a compensa asimetria printr-o alta asimetrie puterea nu vine de la masa (ceea ce ar fi un precept democratic) ci de la instrumentele de autoritate care permit tinerea masei sub control. In consecinta, asimetria caracterizeaza figura, personalitatea domnului Basescu in ansamblul sau si in fiecare dintre expresiile sale. Domnia-sa isi gaseste echilibrul numai prin agregarea dezechilibrelor. Acest lucru se vede si in modul in care isi indeplineste mandatul prezidential. Nu doar managementul crizei ii place ci si managementul prin criza. De aceea creeaza crize in permanenta.
Dar asta nu are legatura cu apartenenta la o anumita etnie! Teoria pare valabila in legatura cu orice minoritate si nu numai nationala!
Exact! Teoria aceasta nu are nici un fel de conotatii etnice. Este vorba despre o experienta sociala speciala care forjeaza anumite abilitati, aptitudini, sensibilitati speciale. Acestea nu sunt, in sine, rele. Problema este in ce scop sunt folosite? Carui scop ii sunt dedicate, subordonate? In acest context mai trebuie, insa, observat ca in orice relatie asimetrica cel care se afla in minoritate are de suportat o presiune, un stres aparte. Lucrul este cu atat mai dureros si mai grav atunci cand minoritatile sunt discriminate, cand alogenia devine o ratiune pentru restrangerea drepturilor. Politica de asimilare fortata a minoritatilor este si ea o forma de discriminare, de persecutie. (Eu cred ca asimilarea este, de fapt, numai fortata iar cand nu este fortata vorbim de integrare, ceea ce presupune pastrarea diferentelor identitare in conditiile unei egalitati sociale asigurate prin discriminare pozitiva sau masuri afirmative.)
Discriminarea creeaza suferinta iar suferinta poate duce la rezistenta activa sau pasiva si deseori genereaza frustrare. Atari frustrari pot veni din incapacitatea majoritatii de a integra minoritatea dar si din incapacitatea minoritatii de a se integra. Izolarea si excluderea sunt, de regula, provocate de cel care este mai puternic in raportul asimetric. Acesta se poate, insa, si autoizola, dupa cum si minoritatea poate dori segregarea. Acestea nu sunt noutati ci lucruri bine stiute. Membrii unei minoritati etnice sunt frustrati nu pentru ca sunt purtatori ai unui mesaj genetic cultural de un anumit tip ci pentru ca sunt rau tratati de majoritate sau au raporturi proaste cu majoritatea si astfel traiesc o experienta sociala traumatizanta.
Si credeti ca de la frustrare la, sa spunem, dictatura, o data ocupata functia, nu mai exista decat un pas?
Frustrarea te face susceptibil de manipulare.
S-a stabilit ca, de cele mai multe ori, dictatorii s-au ivit dintre persoanele frustrate. Nimic nu ne opreste sa deducem, pe linia unor asemenea observatii, ca persoanele care sufera de complexe si care, pentru asta, sunt demne de compasiune pot fi atrase de idei, proiecte si actiuni dictatoriale, autoritare. In acelasi timp, cei care au experienta vietii in relatii asimetrice au si abilitatea de a identifica frustrarile altora indiferent de cauza acestora si de a comunica bine cu cei frustrati. Nici asemenea abilitati, in sine, nu au nimic negativ. Raul incepe acolo unde facilitatea de comunicare se transforma in manipulare.
Ca domnul Basescu a manipulat sau ca in dezechilibrele comportamentului sau politic s-au regasit in mod natural persoanele complexate independent de originea complexelor lor fapt este ca frustratii tuturor categoriilor socio-profesionale s-au unit spre a forma nucleul dur al electoratului sau. Aceasta explica agresivitatea si consecventa sustinatorilor domnului Basescu care raman insensibili la greselile si excesele idolului lor inclusiv si mai ales la derapajele sale autoritare precum si sprijinul pe care ei il dau autoritar-populismului prezidential, atacurilor la adresa Constitutiei si a institutiilor democrate. Or, acesta este un pericol pe care nu il putem ignora.
Repet, chiar credeti ca ne paste dictatura?
Cred ca nu putem lua in gluma aceasta amenintare. Temperamentul, deformatia profesionala, personalitatea construita astfel cum am vazut, toate il predispun pe presedintele Basescu la cautarea unor solutii autoritare problemelor cu care se confrunta societatea romaneasca. Statul roman traditional bugetar si birocratic este la randul sau inclinat nu doar spre coruptie ci si spre atitudini opresive. In acest context defavorabil caracteristicile grupului principal de sustinatori ai Presedintelui pot juca un rol agravant. Aceasta minoritate de furiosi ai politicii romanesti care vrea sa isi razbune frustrarile supunand societatea romaneasca unui regim autoritar , conditioneaza in fapt sustinerea ei de politica de criza si fractura sociala practicata de presedinte.
Adica agitatia prezidentiala da acestei minoritati satisfactia actiunii, chiar daca doar de forma si nu pe fond?
Da. Agitatia permanenta intretinuta de domnul Basescu ii da senzatia tonifianta ca se actioneaza si, mai cu seama, ca ea actioneaza. In afara de agitatie mai este nevoie insa si de o tinta. Opozitia democratica a fost inventata ca tinta si astfel se ajunge la condamnarea la moarte civila a acelei mari parti a societatii romanesti care se exprima prin partidele opozitiei. Fiind dusman cu opozitia, nu se discuta. Ea nu face parte din sistem intrucat este declarata a fi antisistem. Mai mult inca, nici partidele de guvernamant si Guvernul in ansamblul sau nu scapa de acest tratament. Si acestea sunt denuntate fie ca imorale, fie ca aflate sub controlul unor grupuri de interese oculte.
Parlamentul este nu numai demonizat ci si sistematic lasat in afara jocului politic. Daca nu ar fi existat asa-zisa criza a presedintilor Camerelor care de fapt apartin partidului care a castigat alegerile ea ar fi fost inventata. Puterea judecatoreasca este tratata la fel. Peste toate ramane doar Presedintele si grupul sau de frustrati care declara de acum explicit ca problema centrala a regimului Basescu este problema revolutiei; a revolutiei evident permanente. Or, revolutia isi gaseste legitimitatea nu in lege ci in vointa revolutionarilor (de regula, o minoritate). Ca sa nu mai vorbim ca o revolutie acum in Romania inseamna amanarea sine die a integrarii europene. Iata de ce ma tem! Lupta impotriva coruptiei si a saraciei, anuntata de domnul Basescu, este justa. Este insa o iluzie periculoasa sa credem ca ea poate fi castigata cu mijloace dictatoriale sau revolutionare, daca vreti sa le numim asa.
Il urati pe presedintele Traian Basescu?
Catusi de putin! Nu urasc pe nimeni. In primul rand, nu am capacitatea de a uri. In al doilea rand, ma feresc sa urasc intrucat stiu ca acest sentiment nu te usureaza, ci te devora. De aceea nu imi urasc nici macar dusmanii. Asta imi da liniste. In ceea ce il priveste pe domnul Basescu nu numai ca nu il urasc dar am chiar o anumita simpatie pentru dansul, pentru insusirile sale remarcabile. Daca as fi Harap Alb, l-as dori negresit in echipa mea de personaje exceptionale cu care sa pot realiza performante iesite din comun. Daca as fi, insa, Verde Imparat poate ca i-as da fata de sotie dar in nici un caz nu i-as da imparatia pe mana. Omul din varf trebuie sa uneasca. Domnul Basescu nu poate si nu stie decat sa dezbine. In contextul actual as fi gata sa il sprijin pe domnul Basescu in lupta impotriva coruptiei. As saluta daca as vedea ca inclusiv in PSD coruptii sunt identificati, judecati si condamnati.
Pana acum nu am vazut, insa, asa ceva. Anticoruptia este folosita doar ca mijloc de diversiune propagandistica si ca instrument pentru hartuirea oponentilor. De fapt eradicarea coruptiei presupune schimbarea relatiei dintre stat si societate, ceea ce cere o reforma profunda a societatii. Or, in loc sa reformeze societatea presedintele Basescu o divizeaza. O Romanie moderna, europeana si democrata, nu se poate cladi doar cu o jumatate de societate, excluzandu-o pe cealalta si scotand in fata o noua inchizitie formata din frustrati cu mentalitati totalitare. Asadar, nu il urasc pe domnul Basescu. In schimb iubesc democratia si de aceea nu pot sprijini tendintele dictatoriale ale presedintelui.
Deci inteleg ca nu-i puteti iubi nici pe "frustratii" care il sustin pe presedinte si care, in context, va acuza de-a dreptul de fascism !
Problema nu se pune neaparat in acesti termeni. Frustrarea este o boala de care, de cele mai multe ori, bolnavul nu poate fi facut vinovat. Pe oamenii bolnavi nu ii urasti. In mod normal de ei iti este mila si incerci sa ii ajuti. Daca boala este contagioasa, se impune sa ii izolezi. In cazul nostru pericolul social vine din aceea ca persoanele despre care vorbim au acaparat, uneori si cu complicitatea puterii politice, principalele canale de comunicare publica si in consecinta proiecteaza in ochii si in mintile oamenilor o aparenta care a luat locul realitatii. Poporul actioneaza adesea pornind de la o atare aparenta si risca sa ajunga in prapastie ca in parabola orbilor. Cand te uiti cine a ajuns sa fie lider de opinie te apuca groaza. Unii care dau lectii in toate cele si ne indica ce avem voie sa spunem si ce nu, ce subiecte este corect sa abordam si ce nu, ce cuvinte putem folosi si ce nu, cum avem dreptul sa argumentam si cum nu.
Ei pretind nu doar ca reprezinta ci ca sunt societatea civila in totalitatea ei; ca atare ceea ce afirma ar fi chiar opinia societatii civile. Din ce in ce mai putini oameni cu scaun la cap se mai pot manifesta ca adevarati activisti ai unei societati civile dominate de personaje care in loc sa dialogheze condamna si in loc sa structureze exclud. Societatea romaneasca este de-a dreptul terorizata de aceasta elita cu apucaturi de comisari ai poporului. Unii intelectuali care mi-au marturisit indignarea fata de modul in care articolul meu la care v-ati referit a fost taxat, au precizat ca le este frica sa se exprime si public in acest sens.
Sa intelegem ca "teroristii" sunt cei carora nu le plac articolele dvs.?
Intrebarea nu este daca le place sau nu ceea ce scriu eu. Este dreptul lor sa nu fie de acord cu mine iar eu, chiar daca as fi convins ca ei gresesc, sunt gata sa mor pentru a apara dreptul lor de a nu avea dreptate. Problema este ca ei nu imi recunosc mie acest drept, dreptul de a nu fi in acord cu ei. Daca ceea ce spun eu le displace atunci eu, sau oricare altul, trebuie sa fim excomunicati, condamnati, decazuti din dreptul de a mai vorbi liber, ostracizati. In anii 50, in incercarea de a-si instaura regimul de dictatura in tarile ocupate, sovieticii obisnuiau sa ii declare pe oponentii lor politici ca " fascisti ". Iata ca in anul 2005, pe cand Romania sta sa devina membru al UE, o elita intelectuala autoproclamata procedeaza identic.
Este cazul sa le spunem ca este de ajuns. Ca au intrecut limitele admisibilului. Sa le spunem ca nu ne lasam terorizati, intimidati, limitati de ei. Elitele tacute trebuie sa se trezeasca si sa se afirme. Orice se poate tolera cu exceptia intolerantei. Acestor inchizitori intoleranti trebuie sa le spunem ca tot ceea ce este excesiv este derizoriu si ca suntem gata sa ii tratam ca pe personajele derizorii care au devenit. Poporul are dreptul sa isi cunoasca adevaratele elite iar acestea au obligatia sa se manifeste. Nu este vorba despre elite ale consensului dar trebuie sa fie elitele respectului pentru dialog.
Ce veti face daca veti fi sanctionat pentru opiniile dvs. de catre Consiliul pentru lupta impotriva discriminarii?
Consiliul pentru lupta impotriva discriminarii se afla in prezent sub o multipla presiune. Este presiunea puterii politice de care depinde (si ma refer in primul rand la presiunea Cotroceniului). Apoi este presiunea frustratilor care s-au recunoscut in analizele mele si care se isterizeaza ca falsa societate civila. Lor li se alatura o serie de inamici personali care cred ca a sosit un moment potrivit sa plateasca niste polite, precum si cativa oportunisti care ar vrea sa ocupe unele functii pe care eu le detin in prezent. (Daca ar sti ca si eu as vrea sa scap de acele functii poate ar fi mai decenti.) Asa cum am mai spus, din pacate si cativa oameni de buna credinta au cazut in capcana diversiunii. Trebuie sa spun ca actiunea nu este lipsita de o temeritate care ar fi de admirat daca nu ar fi odioasa.
Sa acuzi de sovinism, rasism sau fascism pe un Raportor Special ONU pentru drepturile omului, pe fostul presedinte al AP-OSCE, pe fostul vicepresedinte al subcomisiei pentru drepturile omului a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, actual presedinte al subcomisiei de relatii externe a aceleiasi organizatii si raportorul ei pentru problemele standardelor democratice, pe un membru al Consiliului pentru Acord Etnic al Proiectului pentru Relatii Etnice (SUA) si membru al Grupului de Consilieri ai Institutului european Etnobarometru, este totusi ceva. Nu numai prin aceste functii dar prin tot ceea ce am spus, scris si mai ales facut pana acum ma bucur de o credibilitate de neignorat. Mai mult, ceea ce nu se stie este ca unii intelectuali de excelenta calitate din Romania s-au pronuntat in sprijinul meu si au protestat impotriva campaniei isterice pornite impotriva mea.
Nici uneia din aceste opinii diferite nu i s-a facut loc pe principalele scene ale discursului public unde numai monologul adversarilor a fost ingaduit. In ce conditii va judeca Consiliul pentru lupta impotriva discriminarii dupa ce a fost aproape somat sa ma sanctioneze? In atari imprejurari articolul meu ofera ocazia unui alt test: cum ar arata justitia romana controlata de presedintele Basescu.Sanctionarea mea nu ar fi decat o incercare de limitare a libertatii de expresie, de reinstaurare a delictului de opinie prin presa si de hartuire a opozitiei politice.
Nu stiu daca dragostea mea de tara ar trebui sa ma faca sa aduc la cunostinta forurilor internationale aceasta situatie sau dimpotriva, sa ma faca sa tac spre a nu atrage atentia ca Romania incepe sa aiba probleme cu respectarea criteriilor politice pentru integrarea in UE. Ceea ce stiu, insa, cu precizie este ca nici o sanctiune primita sub presiune regimului Basescu nu ma va intimida. La urma urmei, tot ceea ce nu ne omoara ne intareste!
