Sa oniric-am impreuna

Absurdul, pe care Ionesco il respingea, de altfel, puternic, considerandu-l impropriu pentru continutul teatrului sau, se simte cel mai bine in pielea lui atunci cand este interpretat cat mai firesc cu putinta. Normalizarea ritualului de dialog aparent superfluu si ilogic din piesele celui care a inceput sa scrie dramaturgie tocmai pentru ca ura teatrul in forma lui constipata si anosta deschide substantial analiza. "Debilitatea" pe care marseaza dialogurile dramaturgului este recognoscibila in atat de prezenta pasta a lipsei de sens din discutiile cotidiene, a aberatiilor de zi cu zi. Tanarul: Eu nu sunt un caine, doamna, cainii nu vad decat la douazeci de metri, nu deosebesc decat albul si negrul... Doamna: Da, dar miros si aud de la mare distanta... Tanarul: Prin urmare, il cunoasteti? O cunoasteti? Ori nu-i cunoasteti? Doamna: Ce idiotenie! (Il cunoasteti.) La o prima lectura, totala idiotenie semantica, rupturile neasteptate de situatie cu un dozaj tembeloid evident prevaleaza. Marca dramatica a lui Ionesco, subversivul dramaturg al stereotipurilor lingvistice, sta insa in felul in care nonsensul sare brusc in cele mai "cuminti" si banale situatii. In textele scurte ale lui Ionesco, alese de Alexandru Dabija pentru spectacolul de la Odeon, e condensata toata matricea retorica ionesciana. Piesele sunt ca niste crochiuri in care apar trasate liniile de forta ale unei dramaturgii care a nascut un limbaj inventiv pana la eruptia fonetica. Prefixele care schimba brusc semnificatii, sunetele multiplicate, deconstructia cuvintelor din care nu mai raman decat silabe, polisemiile si subtextele manevrate conflictual, filiera Caragiale si Urmuz fac din aceste piese scurte embrionul dramaturgiei lui Ionesco. Limbajul e un comportament de o vitalitate uluitoare. si asta se vede perfect in jocul relaxat, inteligent parodic si deloc teatral al actorilor pe care Dabija ii supravegheaza abil, tocmai in ideea unei interpretari cat mai neartificiale. Situatiile cinic suculente sunt cele care creeaza premisa unui stil de joc rotund, fara inutile supralicitari. Un academician (Ionel Mihailescu e prototipul fariseismului intelectual smecheros) cu zeci de diplome pica la BAC si il suna pe presedintele tarii, care-i spune: "Nu mai vreau sa am de-a face cu dumneata. Mamica mi-a interzis sa stau de vorba cu repetentii clasei". Personajul e varianta ionesciana a pitorescului inventator de "almanahe" intr-o academie parodica a prostologiei fara limite. Sotia academicianului (Oana stefanescu marseaza pe efectul comic al consternarii in fata dorintei profesorului multilateral atestat de a-si lua BAC-ul) dirijeaza la sfarsit corul tampeniei in urcare libera. O doamna (excelenta Antoaneta Zaharia in ipostaza debusolata si senzuala a trecatoarei surprinse de ce i se intampla) ramane in lenjerie intima si incearca sa-l seduca pe cel care ( Pavel Bartos isi joaca foarte bine incapatanarea si deruta) o acostase cu o intrebare stupida. Dorina Lazar si Niculae Urs sunt doi nostalgici haios de seriosi care imping carucioare cu hartie igienica in timp ce vorbesc despre progres. Gelu Nitu e rusinos perversul bolnav de guturai oniric in scena incheiata intr-un mieunat colectiv. Muzicalitatea ludica a scheciurilor e punctata, la final, de pocnetul degetelor si de fredonarea unei melodii. O cunoasteti? Teatrul Odeon Ionesco – cinci piese scurte Regia: Alexandru Dabija Scenografia: Alexandru Dabija si Laura Paraschiv Muzica: Ada Milea Cu: Dorina Lazar, Oana stefanescu, Antoaneta Zaharia, Ionel Mihailescu, Gelu Nitu, Niculae Urs, Pavel Bartos