Social

Romania expirata sta sa cada

Infrastructura Romaniei este atit de subreda, incit se poate destrama in orice moment. Costurile reabilitarii sint impresionante. Insa costul nepasarii, pe care il platim in fiecare zi, este si mai mare.
Inundatiile au scos la iveala

o parte a unei realitati care putea fi doar banuita. Fara nici un fel de avertisment, au cazut poduri si au cedat diguri considerate sanatoase. Din cauze variate, incepind de la proiectarea si executia defectuoasa si ajungind pina la uzura fizica. Devine actuala intrebarea: cit mai rezista Romania? Ce cladiri vor mai cadea la cutremur in afara de cele marcate cu bulina rosie? Cite conducte sint gata sa se reverse? Ce alte surprize catastrofale ne asteapta? Iar daca nu le putem preveni, cit de bine sintem in stare sa le gestionam?
Reparatii mai scumpe decit constructia

Scuza perpetua pentru felul in care Romania a abordat problema infrastructurii a fost lipsa de fonduri. Numai ca saracia s-a dovedit nu o cauza, ci un efect. Cirpelile au ajuns sa coste mai mult decit treaba bine facuta. Autostrada Bucuresti -Pitesti, de exemplu, a inghitit mai multi bani pentru reparatii decit daca ar fi fost construita din nou. Acelasi lucru este valabil si pentru sistemul de termoficare. Banii necesari aducerii acestuia la standarde sint de cinci ori mai multi decit costurile inlocuirii lui cu un sistem de incalzire descentralizat. Iar sumele pierdute din cauza ineficientei acestei retele apar iarna de iarna in factura de intretinere.
Gestiune de criza in loc de planificare

O infrastructura ineficienta, subreda sau iesita din garantie nu este doar riscanta, ci si costisitoare. Necesita reparatii dese, consum tehnologic mai mare si mentinerea unui personal excesiv de numeros. Atunci cind lucrarile cedeaza, trebuie sa suportam in intregime costurile reconstructiei, iar timpul este prea scurt pentru ca sistemul respectiv sa poata fi regindit. Una peste alta, costurile unei infrastructuri bune se dovedesc a fi mult mai mici. Chiar si cu tot cu dobinda, in cazul in care investitiile sint facute pe credit. Pe termen lung, investitia se amortizeaza pe banii creditorului.
Garantia viitoarelor contracte

Unul dintre cele mai neglijate aspecte in cazul lucrarilor contractate in Romania a fost garantia. Pentru ca executantii au avut prea putine responsabilitati fata de beneficiari, si-au permis sa faca treaba de mintuiala. Citeodata, in speranta ca acest lucru le va asigura lucrari si pe viitor. Acolo unde asteptarile li s-au indeplinit, infrastructura este cirpita frecvent, la costuri uriase. Unde s-au terminat banii, resimtim consecintele sub forma unor sisteme si retele de nivelul lumii a treia.
Lucrari asigurate impotriva asiguratorilor

Alta chestiune ignorata a fost asigurarea. Avantajul, aici, nu este neaparat eventuala despagubire. Mai important este ca scad sansele unei catastrofe si costurile. Asiguratorii vegheaza cu strasnicie la calitatea si eficienta lucrarilor, pentru ca de ele depinde exact profitul lor. Insa controlul calitatii este ireconciliabil cu favoritismele si comisioanele. Motiv pentru care statul a preferat sa nu incheie polite de asigurare , ci sa plateasca singur despagubirile.
Motorul subdezvoltarii: mai scump si mai prost

In cazul in care lucrarile nu sint vechi, ci doar proaste, contractele au fost de cele mai multe ori atribuite fara licitatie. In lipsa competitiei, clientii statului si-au permis sa minimizeze costurile, fara sa mai aiba grija calitatii, si sa umfle preturile, pentru simplul motiv ca se putea. Unul dintre principiile care stau la baza dezvoltarii economiei livrarea unor marfuri sau servicii mai bune si mai ieftine a fost dat peste cap. Rezultatul a fost, desigur, subdezvoltarea. Pierderile generate de o infrastructura ineficienta se rostogolesc la nivelul intregii economii prin costuri mai mari si munca zadarnicita.
Unde se duc banii cind se duc

Dincolo de costurile suplimentare cu infrastructura uzata material si moral, Romania pierde si mai mult din punctul de vedere al beneficiilor nerealizate. O infrastructura buna incurajeaza afacerile. In schimb, investitiile ocolesc o tara ale carei sosele sint pline de gropi, unde un cutremur poate lasa clientii si angajatii unei companii in moloz sau in care riurile nu stau in matca. Mai mult decit atit, investitiile ocolesc o tara care nu se dovedeste in stare sa-si rezolve problemele de acest gen.
Romania expirata sta sa cada

Cind a murit Ceausescu, in Romania erau in plan lucrari de infrastructura de 30 de miliarde de dolari. Totul s-a oprit insa si a ramas asa ani de-a rindul. Mai spre zilele noastre, autoritatile au mai peticit cite ceva, dar banii s-au dat cu pipeta. Asa ca am ajuns azi sa avem o tara care se poate prabusi la o zgiltiiala ceva mai mare. Ca sa mai cirpim ce se poate din infrastructura care a ramas tot asa cum au lasat-o comunistii, avem de plata cam 15 miliarde. De euro. Si nu vorbim de noi investitii, ci de reabilitarea a ceea ce avem acum. Si asta doar in varianta optimista!
Gaze: Doamne fereste de un accident!

In jur de 45% dintre retelele de distributie a gazelor naturale au durata de viata expirata, ne-a declarat Marcela Oltean, director general in cadrul Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN). Intrebata daca pe aceasta portiune de conducte s-ar putea intimpla oricind un accident, Oltean a dat un raspuns sugestiv: Doamne, fereste!. Oficialul ANRGN a recunoscut ca nu s-a facut inca un calcul al inlocuirii conductelor imbatrinite.

Reteaua totala a distributiei de gaze naturale operata de cei doi mari distribuitori, Distrigaz Nord si Distrigaz Sud, se intinde pe aproximativ 35.000 de kilometri. Asadar, pe mai mult de 15.700 de kilometri de conducta se pot intimpla oricind dezastre.
Caldura: 85% din retea este batrina

Pe sub casele Bucurestiului trec nu mai putin de 4.000 de kilometri de teava prin care circula aburul care ne incalzeste caloriferele. Termoficarea orasului s-a facut dupa sistem sovietic. In toata lumea, doar termoficarea Moscovei este mai extinsa. In Bucuresti insa, 65% dintre conducte au durata de viata expirata, spune Radu Opaina, fost director la RADET, acum presedintele Uniunii Asociatiilor de Proprietari. La nivelul tarii, cu zecile de mii de kilometri de teava, situatia este si mai proasta: 85% dintre conductele de termoficare nu au mai fost inlocuite de 20 de ani, desi mai multe voci din sistem ne-au spus ca n-ar fi trebuit sa se intirzie mai mult de 15 ani. Avarii au fost multe, din cauza coroziunii, dar peticul aplicat pe conducta este, in general, solutia cea mai intilnita. Consecintele: avarii tot mai dese, pierderi pe retele, asfalt spart, disconfort si bani cheltuiti aiurea.
Reabilitarea intregului sistem de termoficare, inclusiv a centralelor electro-termice (CET), costa circa sase miliarde de euro.
Cabluri electrice cu grad de uzura ridicat

Marea majoritate a instalatiilor de distributie a energiei electrice au fost realizate intre anii 1960 si 1980. Tocmai de aceea, gradul de uzura a echipamentelor este ridicat, dupa cum recunoaste chiar societatea de distributie Electrica. Iata cifrele: liniile electrice aeriene de 110 kV sint uzate in proportie de 68%, cele subterane, de aceeasi tensiune, sint uzate in proportie de 65%, stilpii de beton au ajuns la 65% din durata de viata normata, 30% dintre statiile de transformare au aparataj din anii 60, 50% dintre liniile electrice subterane de medie tensiune depasesc cu 80% gradul de imbatrinire, iar bransamentele modernizate au o pondere de doar 6,5% din total. In plus, liniile aeriene de joasa tensiune neizolate au inca o pondere de 90% din total.

Operarea retelelor si a instalatiilor cu durata de viata depasita presupune cheltuieli mari pentru intretinere si mentinere in functiune, o probabilitate mai mare de producere a defectiunilor si a deranjamentelor si un consum propriu tehnologic mai ridicat.

Totalul investitiilor in reteaua de distributie a electricitatii se ridica la circa 1,07 miliarde de euro, in urmatorii zece ani.

Pentru a va da o idee aproximativa despre ce s-a facut si ce mai e de facut, va spunem ca, din 1990 pina acum s-au retehnologizat 25 de statii de 110 kV. Or, pe toata reteaua de distributie, sint 1.296 de asemenea statii.
Jumatate dintre poduri pot avea soarta celui de la Maracineni

In Romania sint 3.271 de poduri rutiere. Autoritatile ne asigura ca nici unul nu este in pericol de prabusire in caz de calamitati naturale si ca ce s-a intimplat in acest an a fost o exceptie. In 50 de ani n-am auzit sa fi cazut vreun pod in Romania. S-a intimplat acum cu cel din Buzau, dar nu cred ca se va mai repeta asa ceva, spune Mircea Pop, director adjunct in cadrul Companiei de Drumuri. Potrivit acestuia, podul s-a prabusit pentru ca, fiind mare debitul apei, sedimentele acumulate linga piciorul podului au fost luate de apa si acesta a ramas descoperit in calea viiturii. Iar podul de la Maracineni a fost construit cu piciorul pe fundul apei, asa cum sint construite jumatate dintre podurile din Romania. Cealalta jumatate, adica podurile mai noi, au piciorul infipt la 12-14 metri sub fundul apei.

Asadar, putem deduce ca, in caz de viituri puternice, jumatate dintre podurile din tara pot avea, la limita, aceeasi soarta. Fie se prabusesc, fie se subrezesc si mai tare.

Pop a recunoscut ca problema de la Maracineni a mai aparut la inca cinci poduri, dar a spus ca situatia nu este asa de grava si ca s-au inceput lucrarile de consolidare. In acest an vor fi consolidate in plus 15 poduri.
Drumuri fara gropi, abia peste 24 de ani

Romania numara 15.000 de kilometri de drumuri nationale care, potrivit lui Mircea Pop, trebuie reabilitate in totalitate. In medie, din bugetul de care dispunem, am reusit sa reabilitam 500 de kilometri de drum pe an, spune Pop. Au fost reparati astfel 3.000 de kilometri de drum national, din 1994 pina acum, si din acesti 3.000, la 1.000 de kilometri au mai trebuit sa se faca reparatii inca o data. La 5-6 ani trebuie sa intervenim din nou asupra drumului, sa mai turnam un strat de asfalt, din cauza degradarii si a cresterii traficului. Asa se practica oriunde in lume, spune Pop.

Asadar, ar mai ramine 12.000 de kilometri de drum de reabilitat, lasind la o parte constructiile de autostrazi. La 500 de kilometri pe an, ar insemna ca trebuie sa asteptam inca 24 de ani ca sa nu ne mai plingem de situatia drumurilor. Factura se ridica la 7,2 miliarde de euro. In plus, in Romania mai sint 36.000 de kilometri de drumuri judetene si 27.000 de kilometri de drumuri comunale, care sint intr-o situatie mult mai proasta decit drumurile nationale.
500 de cladiri cad la primul cutremur major

123 de imobile din Bucuresti prezinta risc seismic ridicat, adica se pot prabusi la un cutremur asemanator celui din 1977. Afirmatia ii apartine ministrului delegat pentru Lucrari Publice, Laszlo Borbely. Tot el a recunoscut ca nu s-au reabilitat decit sase dintre ele, in conditiile in care, daca s-ar produce un astfel de cutremur, doua treimi dintre pagubele din toata tara s-ar inregistra in Bucuresti. In acest an, s-au alocat 100 de miliarde de lei (adica mai putin de 3 milioane de euro) pentru reabilitare. Asta in conditiile in care pentru reabilitarea seismica a celor peste 500 de cladiri din toata tara (cladiri de locuit, scoli, spitale, cladiri administrative) sint necesare 150 de milioane de euro.
90% dintre diguri nu rezista la viituri mari

Romania are 16.500 km patrati de diguri. Aproximativ 90% dintre constructiile hidrotehnice dateaza de pe vremea Maicii Tereza, potrivit lui Aurel Pana, directorul Agentiei Nationale a Apelor Romane. Cele mai recente constructii dateaza din 1960, dar acestea sint foarte putine la numar, spune Pana. El crede ca daca se va repeta o viitura identica celei de anul acesta, 90% (adica 14.800 de kilometri) dintre digurile din tara nu vor rezista.

Autoritatile au initiat un proiect de consolidare a acestor lucrari, a carui valoare se ridica la 200,38 de milioane de dolari. In ceea ce priveste lucrarile aflate in administrarea Agentiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare, ele vor fi supuse unui program de reabilitare in transe. Pina in 2025, suma necesara a fost estimata la 350 de milioane de euro. Asadar, intreaga nota de plata se ridica la circa 510 milioane de euro.
O treime din calea ferata trebuie reparata

35% din toata reteaua de cale ferata a tarii necesita lucrari de reparatii si modernizari, potrivit datelor furnizate de CFR. Dat fiind ca toata reteaua, desfasurata, se intinde pe 20.700 de kilometri (dintre care 13.800 de kilometri de linii curente), inseamna ca o portiune de 7.200 de kilometri de cale ferata trebuie reabilitata. CFR spune ca in acest an programul prevede repararea capitala a 61 de kilometri de linii curente. Deci, daca se pastreaza proportia, trebuie sa asteptam cam 118 ani. Cei de la CFR nu ne-au putut spune care este valoarea totala a investitiilor pentru reabilitarea caii ferate. Alocatiile bugetare anuale primite de CFR din 2000 pina acum se ridica la 800 de miliarde de lei. Daca e mult sau putin o spune chiar programul de reparatii capitale: acesta mai prevede reparatii la 18 poduri din 4.200 si la 9 tuneluri, dintre cele 211 aflate in exploatare.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea