Rating intre manelisti

Saturati, Doamne, saturati de banala intrebare a acestor zile "Primiti cu Steaua?", romanii nu au avut de ales din oferta televiziunilor decat indemnul oaches-lasciv: "Primiti cu maneaua!". A devenit o moda ca, in momentele de maxim interes emotional, televiziunile sa se-ntreaca in maiestrie pentru captarea audientei. Nimic rau in asta, colegii nostri sunt, au devenit, in timp, adevarati profesionisti. Ceva nu intelegem insa: de ce inundatiile anului tocmai incheiat s-au finalizat in forta cu o asemenea inundatie mediatica de manele? Caci ceea ce s-a petrecut in noaptea de Revelion intrece orice masura! Oferta principalelor televiziuni a constat in hoarde de manelisti care s-au razboit intre ei pentru rating & prost-gust! Sa ne intelegem: nimeni nu are nimic nici cu furnizorii, nici cu consumatorii acestui produs pseudo-muzical. Traim intr-o tara si intr-o lume in care libertatea vizeaza inclusiv aceste subproduse. Problema consta insa in intelepciunea factorului de decizie mediatic, aflat, in cazul de fata, in ograda fiecarei televiziuni in parte. Umar la umar, principalele televiziuni s-au chinuit sa faca rating pe ritmurile acestor salami, acestor guta care se-nchipuie de Vito. Este evident ca divertismentul nu se poate reduce la Concertul de Anul Nou de la Viena - concert care a avut, la randul sau, o semnificativa audienta . Tocmai asta ne face sa ne mai pastram speranta si sa ne intrebam inca daca televiziunile si producatorii chiar sunt mandri de audienta dobandita pe cale subculturala. Nu de alta, dar asta nu dovedeste nimic din calitatea profesionala indubitabila pe care o au. Este cel mai facil lucru de pe lume sa aduci in platou cateva astfel de personaje, sa le inconjori cu fetite dezbracate si sa-i pui la produs. Nu are rost sa ne mai intrebam cum actori renumiti accepta prostitutia intr-o astfel de companie... Refuzam sa credem ca suntem o tara de manelisti, chiar daca ratingul arata gravitatea fenomenului, si chiar daca ii vezi zilnic pe politicieni cantand diverse manele de partid. Sa-i vezi insa pe oamenii de bun-simt ai acestei tari nevoiti sa auda zilnic asemenea mizerii este dureros. Aflat in aceste zile in Bucovina, cel care scrie randurile de fata s-a oprit dintr-o plimbare, uimit de frumusetea unui cantec. Melodia, cantata la trompeta, venea de undeva dintr-o casa de tigani saraci. Am ramas recunoscator acelor oameni pentru cat suflet puneau intr-un cantec traditional specific bucovinean. Evident, ei nu mai au nici o audienta astazi in Romania. Reprezentantii lor au insa uriasa cautare in Occident. Acolo, manelistii nostri nu vor avea audienta nici macar in metrou.Fara a exagera, intelegem ca muzica adevarata uneste oamenii si nu-i poate dezbina. Faptul ca o parte a societatii este invadata abuziv de o asemenea maniera tocmai in noaptea dintre ani nu ni se pare de bun augur. Deocamdata, majoritatea televiziunilor au dovedit ca si-au gasit numitorul comun - in spatele ratingului nu este decat interesul lipsit de orice bun-simt. Adica majoritatea vor sa fie o apa - de ploaie - si-o manea.