Prozatorii romani ar vrea sa scrie comercial, dar le e jena

Odinioara, piata autohtona era plina de carte de consum. Astazi, o astfel de literatura este o pasare rara. Pentru Mircea Cartarescu, „cartile de consum sint un rau necesar asemenea prostituatelor. In absenta lor, tinerii prea hormonizati ar putea viola, Doamne fereste, cartile serioase... In perioada comunista, atit bordelurile cit si literatura de consum erau prohibite din motive etice. Astazi inca sint prohibite bordelurile, dar situatia nu va mai dura mult, caci decenta nu este pentru toata lumea, si ocrotirea ei cu orice pret face mai mult rau decit bine. Ca sa stii sa creezi asemenea «prostituate» ale imaginarului nu trebuie sa fii «un artist», ci un meserias cinic“, explica Mircea Cartarescu. Traditia romaneasca a „comercialului“ Problema incepe cu faptul ca acest „rau necesar“ lipseste inca. Daca astazi rafturile librariilor nu sint ticsite de beletristica autohtona comerciala, pina nu demult astfel de carti se vindeau ca piinea calda, iar scriitorii nu se sfiau sa scrie pe placul maselor si chiar se intreceau in retete comerciale pe o piata bine pusa la punct. „Desi la noi pare un fenomen relativ recent, literatura de consum, originala sau in traducere naturalizata, apare dupa 1870, o data cu dezvoltarea presei si a editurilor. In mai putin de doua decenii, circuitul cartilor populare era deja consolidat: exista cerere si oferta, se semnau contracte, se plateau drepturi de autor“, explica criticul Marius Chivu . Romanele de mistere in foileton care amestecau crimele si senzationalul funebru cu pornografia sau cele de aventuri si cu haiduci erau cartile care aduceau profit editorilor epocii, spune Marius Chivu . N.D. Popescu, Panait Macri, Ilie Ighel Deleanu, Demetru Georgian, Ioan Pop-Florentin, Theodor Stoenescu, C.D. Aricescu , Baronzi, Bujoreanu sint primii autori romani de literatura de consum. A urmat un al doilea val in perioada interbelica: printre acesti scriitori - „Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Octav Desila si foarte multi altii, ale caror romane se vindeau in zeci de mii de exemplare...“, mai arata Marius Chivu. „Prostituata“ la care nu ar merge Cartarescu Scriitorul Stefan Agopian este de parere ca am avut intotdeauna literatura de consum, „de la Chirita la Radu Tudoran cu «Toate pinzele sus» si la Marin Preda cu «Cel mai iubit dintre paminteni»“. Nici astazi tinerii literati nu se feresc de beletristica de consum, crede scriitorul, care marturiseste ca a citit recent o carte de acest gen: „Aparatorii“ de Radu Ciobotea si trece la aceeasi categorie si romanul „Derapaj“ al lui Ion Manolescu. Un volum cu un exceptional succes la public a fost „De ce iubim femeile“ de Mircea Cartarescu, mai explica Stefan Agopian, subliniind ca, „in acest caz, talentul il scoate din literatura de consum pe scriitor si il ridica clar deasupra genului“. Cartarescu marturiseste, totusi, in continuarea metaforei sale: „Eu, personal, n-as putea merge niciodata la o prostituata, oricit de statut as fi. Dac-ar disparea deodata toate cartile de literatura adevarata din lume, n-as mai citi nimic, fiindca nu pot trece de prima fraza a unui roman politist sau sentimental“. Inca o problema rezolvata din import Florin Iaru crede ca, desi „exista peste doua sute de scriitori activi astazi in Romania, nu se poate vorbi in nici un caz despre un grup de scriitori de carte comerciala. Daca oamenii ar citi carte de consum, ar citi si lucruri mai serioase apoi“. Marius Chivu, sustinator al literaturii de consum, deplinge faptul ca „azi nu mai avem nici macar autori de romane politiste (de unde si succesul reeditarilor romanelor Rodicai Ojog Brasoveanu), asa ca traducem la greu literatura de consum scrisa dupa retetele universale“. O meserie „jenanta“ Paul Cernat nu crede ca „mai avem scriitori profesionisti «de consum» care sa isi asume acest statut“, pentru ca „mai toti scriitorii autohtoni aspira la mainstream, multi viseaza la capodopere si se jeneaza sa fie considerati autori care scriu dupa reteta“. Scriitorul Radu Pavel Gheo remarca si el ca „scriitorii de la noi incearca sa faca proza de buna calitate literara si sa-si construiasca un stil cit mai artistic posibil, pentru ca ii intereseaza prestigiul. Ca sa scrie literatura de consum ar trebui sa fie motivati de bani“. Consumismul autohton, neprofitabil Or, explica tinarul scriitor, din literatura autohtona de consum inca nu ies bani. Nu trebuie sa uitam insa o exceptie precum Pavel Corut, „care s-a vindut extraordinar de bine“. Piata autohtona de carte nu promite mari cistiguri, astfel ca scriitorii nu sint prea motivati, crede si prozatorul Dan Lungu . Criticul Carmen Musat este de parere ca, in aceasta problema, totul depinde de editor: daca acesta va sti sa promoveze beletristica de consum, vor exista si scriitori interesati de avantajele deschise astfel pe piata. Pe de alta parte, Radu Gheo atrage atentia asupra unei capcane: „Sa nu confundam o literatura bine vinduta cu literatura comerciala. Sa spui ca Mircea Cartarescu este comercial cu volumul «De ce iubim femeile» este ca si cum ai spune ca Márquez este un scriitor comercial“. Elitismul bate comercialul Dan Lungu explica aceasta lipsa a scriitorilor gen Paulo Coelho prin citeva prejudecati ale scriitorilor de la noi. „Este greu de conceput ca un scriitor din Romania isi va spune: «Vreau sa scriu de consum», pentru ca o asemenea miza este devalorizanta.“ Ceea ce nu inseamna ca scriitorii de la noi nu isi doresc sa vinda. Cartarescu marturiseste: „Nu sint abstinent, dimpotriva. Dar, in scris si in dragoste, vreau mai mult decit «consumul». Vreau ca lectura unei carti a mea sa nu fie un act venal, ci sa implice, pe linga sex, mintea si inima celui care citeste“. Scriitorii nostri nu au talent comercial Dan Lungu remarca o alta problema: s-ar putea ca scriitorii de la noi sa nu se priceapa sa scrie „literatura de consum care sa aiba priza la public. Si pentru acest stil literar, in ciuda prejudecatilor, iti trebuie un gen aparte de talent, poate chiar la fel de mult ca pentru a scrie beletristica pentru elite“. Cartile romanesti de consum il plictisesc foarte tare pe Dan Lungu, pe cind, de exemplu, romanele din colectia Chic il destind. Criticul Ioan Bogdan Lefter vorbeste chiar despre „incapacitatea autorilor romani de a veni cu ofertele lor in intimpinarea cererilor publicului. Nu prea avem scriitori cu stiinta sau cu instinctul formulelor literare accesibile, dar de calitate, care sa permita o lectura facila si agreabila“.