Prodi executa pedeapsa capitala

Romano Prodi a cerut interzicerea pedepsei capitale in intreaga lume: 69 de tari isi executa inca detinutii, peste 5.000 de oameni fiind condamnati la moarte anul trecut. Executia lui Saddam Hussein a reaprins dezbaterea asupra pedepsei cu moartea, la nivel mondial. Italia, Marea Britanie, Vaticanul si Germania si-au reafirmat pozitia impotriva condamnarii la moarte, noul secretar general al ONU a optat pentru o declaratie ambigua, iar Israelul si Iranul au salutat executia lui Saddam. „Deplorabil“ si „aberant“ Premierul italian Romano Prodi a anuntat ieri ca tara sa va lansa o campanie pentru interzicerea pedepsei cu moartea pe plan mondial. Italia a facut deja un apel catre Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, avind antecedente pentru aceasta propunere, in 1994 si in 1995. O pozitie ferma a avut si Vaticanul, care a reamintit ca „o pedeapsa capitala constituie intotdeauna o veste tragica si un motiv de tristete, chiar daca priveste o persoana vinovata de crime grave“. In acelasi registru, vicepremierul britanic John Prescott a gasit executia fostului presedinte irakian „deplorabila“, iar premierul Tony Blair s-a declarat impotriva pedepsei cu moartea imediat dupa verdict. „Sintem impotriva pedepsei capitale, indiferent ca e vorba despre Saddam sau despre altcineva“, a spus la acea vreme premierul pentru BBC. Reg Keys, tatal unui soldat britanic ucis in Irak, a sustinut pozitia oficialitatilor din Marea Britanie, fiind de parere ca pretul mortii lui Saddam a fost prea mare. „Sint de acord ca a fost un dictator, dar executia lui transmite un mesaj gresit“, a adaugat Keys. Malcom Smart, reprezentantul Amnesty International , a declarat executia „aberanta“, in schimb, cancelarul german Angela Merkel, desi se opune pedepsei capitale, „respecta condamnarea la moarte a lui Saddam“. ONU, intre da si nu Noul secretar general al Natiunilor Unite, Ban Ki-moon, a pastrat o pozitie ambigua. Desi ONU s-a declarat mereu impotriva pedepsei cu moartea, Ki-moon a comentat doar ca Saddam a comis „crime odioase si atrocitati impotriva poporului irakian“. O declaratie mult mai clara a facut insa colegul sau Ahraf Qazi, reprezentantul special al ONU in Irak, care a spus ca organizatia „continua sa se opuna pedepsei capitale, chiar si in cazul crimelor de razboi, al crimelor impotriva umanitatii sau al genocidului“. In fata protestului lui Prodi, oficialii irakieni au replicat ca italienii nu au nici un drept sa condamne executia lui Saddam, dupa ce, la sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Benito Mussolini a fost omorit si lasat sa atirne intr-o piata din Milano, spre deliciul multimii. Verdictul in cazul lui Saddam a fost salutat, de altfel, de liderii din Israel si din Iran, care au declarat ca „s-a facut dreptate“ si irakienii au iesit victoriosi. Americanii, ca africanii In prezent, 69 de tari pastreaza inca pedeapsa capitala in legislatie, numarul statelor care o si executa fiind insa mult mai mic, potrivit organizatiei Amnesty International. Acum 30 de ani, doar 16 tari abolisera aceasta pedeapsa, iar in prezent, lista numara 88 de state. Uniunea Europeana, America Latina, Canada, Turcia si majoritatea tarilor din regiunea Pacificului, printre care Australia si Noua Zeelanda, au renuntat la pedeapsa cu moartea, in timp ce SUA si multe state din Asia si din Africa o pastreaza in legislatie. Astfel, in 2005, peste 2.100 de oameni au fost executati, in 22 de tari, si alti 5.100 au fost condamnati in 53 de state. 94% dintre executii au avut loc in China, Iran, Arabia Saudita si in SUA. Statele Unite au executat in 2005 peste 60 de detinuti, iar anul trecut peste 3.400 au fost condamnati la moarte. Voci impotriva acestei pedepse s-au ridicat insa si in statele americane. O comisie legislativa a propus chiar ca New Jersey sa fie primul stat care sa interzica pedeapsa cu moartea dupa reintroducerea ei de acum 35 de ani. Alte opt state, printre care si New York, au suspendat executiile din ultimii ani, din cauza deciziilor judecatoresti. In 1972, Curtea Suprema a SUA a oprit toate executiile, dupa care 38 de state si-au rescris legislatia, pentru a reintroduce aceasta practica. Biserica este indecisa Opinia crestinilor fata de pedeapsa capitala variaza, desi executiile au constituit un sir simbolic pentru Biserica, incepind chiar cu Isus si continuind cu martirajul multor alti sfinti. Catolicii au fost de acord cu condamnarea la moarte, citindu-l pe Toma d’Aquino, care spunea ca aceasta este necesara ca o metoda preventiva. Papa Paul al II-lea a revizuit insa aceasta pozitie, declarind ca nu mai este necesara, atita timp cit poate fi inlocuita cu inchisoarea. Biserica Anglicana a condamnat si ea pedeapsa capitala din 1988. Aceeasi pozitie o pastreaza si metodistii si grupurile crestine ezoterice, in timp ce mormonii nu si-au exprimat nici o parere in aceasta privinta. In general, protestantii sint de acord cu condamnarea la moarte, dar exista in interiorul acestor biserici grupuri care i se opun. Islamistii, de asemenea, permit pedeapsa capitala, iar in religia hindu nu se mentioneaza nimic despre acest subiect. De la cucuta la injectia letala Pedeapsa capitala este o practica ce dateaza inca din perioada Greciei si a Romei antice. O metoda comuna celor doua civilizatii era aruncarea condamnatului de la inaltime. Initial credinta populara era ca victima este un „dar“ pentru Hades, zeul infernului, insa mai tirziu executia era folosita pentru a determina vinovatia acuzatului: daca acesta murea insemna ca si-a meritat soarta, daca supravietuia era acceptat ca fiind inocent. In secolul V i.H. insa, elenii au apelat la metode de executie moderne, printre ele si administrarea de cucuta, otrava care l-a ucis si pe Socrate. Procedura era aplicata in special condamnatilor politici si acelora care aveau bani sa achite substanta letala. In primul secol de dupa Hristos, cea mai intilnita practica pentru uciderea detinutilor politici era decapitarea cu spada. Spinzuratoarea a fost adesea folosita in secolele XV si XVI, numai in Anglia fiind omoriti 72.000 de oameni in timpul domniei lui Henric al VIII-lea (1509-1547). Primele reglementari privind pedeapsa cu moartea au aparut in lumea noua in 1636, in zona in care astazi se afla Massachussetts, iar faptele care atrageau dupa sine o asemenea sentinta erau: idolatria, adulterul, violul, sperjurul, blasfemia, crima, actele de violenta, sodomia si revolta. In secolul al XVIII-lea, condamnarea la moarte a devenit in Anglia pedeapsa aplicata pentru toate tipurile de crime, inclusiv pentru incalcarea proprietatii si pentru furt, o mare parte din legislatia britanica fiind insusita mai tirziu de SUA. Pina la jumatatea secolului al XIX-lea, toate executiile din Anglia au fost publice, iar cele prin spinzurare adunau cea mai mare audienta. In acelasi timp, in SUA, ele se puneau in aplicare destul de rar si in zone izolate. Meseria de calau a fost prima oara amenintata cu disparitia in 1888, cind a aparut sistemul scaunului electric. In 1924, Gee Jon, acuzat de crima, a primit sentinta de moarte prin gazare, fiind pentru prima data cind se pune in aplicare aceasta metoda. Din 2000, metodele de executie s-au redus la sase: spinzurarea (Egipt, Iran, Japonia, Pakistan, Singapore), plutonul de executie (Belarus, China, Somalia, Taiwan), decapitarea (Irak, Arabia Saudita), electrocutarea (SUA), lapidarea (Afganistan, Iran) si injectia letala (China, Guatemala, Filipine). Romania a avut si ea calaii ei De la executia maresalului Antonescu si a lui Lucretiu Patrascanu si pina la cuplul dictatorial Ceausescu, Romania a aplicat pedeapsa capitala, indiferent ca aceasta era sau nu stipulata de lege. Un cadru legal a fost creat abia in 1936, cind a fost introdusa in Codul penal condamnarea la moarte. In 1948, legea a fost abrogata, dar s-a revenit asupra deciziei un an mai tirziu. Infractiunile contra securitatii statului, precum tradarea de patrie, trecerea in slujba dusmanului, transmiterea catre o putere straina a unor secrete de stat, uneltire impotriva securitatii interne si externe, actele de teroare savirsite individual sau in grup, raspindirea de microbi sau de substante otravitoare, actele de sabotaj, delapidarea sau distrugerea de armament sau de echipament din dotarea Armatei, porecum si subminarea economiei nationale, actele de diversiune cu intentie contrarevolutionara erau faptele pentru care un cetatean roman putea primi sentinta capitala in regimul comunist. Sub incidenta acestei legi a intrat si maresalul Ion Antonescu, condamnat la moarte prin impuscare de instanta „Tribunalului Poporului“ la 17 mai 1946, si executat la 1 iunie de un pluton de la Jilava, alaturi de fosti colaboratori ai sai. Perioada regimului comunist a fost marcata de numeroase condamnari la moarte printr-o metoda sau alta. Ultimii cetateni romani condamnati la moarte in baza legii pedepsei capitale au fost Nicolae si Elena Ceausescu, care la 25 decembrie 1989 au primit sentinta din partea Tribunalului Militar Extraordinar. In ultima zi a acelui an, Romania a abolit pedeapsa cu moartea. Online si in prime-time La o zi dupa moartea lui Saddam, inregistrarea completa a executiei era deja disponibila pe Internet. Aceasta a fost realizata cu telefonul mobil de unul dintre cei care au asistat la executie (si a fost arestat ieri) si a fost difuzata, partial, de televiziunile din intreaga lume. Posturile romanesti au redat si ele citeva dintre imaginile socante ale executiei, din transmisiune nelipsind fringhia sau giulgiul, iar Al-Jazeera, canalele japoneze, BBC, RAI sau posturile franceze au transmis din inregistrarea pirat pina in momentul in care trapa a fost trasa de sub picioarele fostului dictator. In Franta, posturile France 3 si i-Tele au scos la montaj chiar si secventele oficiale in care calaii ii puneau funia la git. „Este o imagine extrem de violenta si de degradanta, mai ales pentru musulmani, pentru care acest act este rezervat doar violatorilor si hotilor“, a declarat redactorul-sef al postului i-Tele, Michel Dumoret.