Procesul FNI, luat de la capat pe motiv ca a fost solutionat prea repede

Curtea de Apel Bucureşti a folosit această motivare pentru a şterge cu buretele pedepsele a 12 inculpaţi, în frunte cu Maria Vlas • 218.000 de păgubiţi FNI vor fi puşi din nou pe drumuri, iar statul va cheltui alte cateva miliarde pentru pregătirea noului proces. După şase ani de procese, dosarul prăbuşirii Fondului Naţional de Investiţii o ia de la capăt. Cauza a fost returnată la Tribunalul Bucureşti de judecătorii Curţii de Apel. În acest fel, vor fi puşi pe drumuri două sute de mii de păgubiţi ai FNI şi vor mai fi cheltuite alte cateva miliarde de lei vechi pentru pregătirea noului proces. Investitorii lăsaţi cu ochii-n soare după prăbuşirea fondului trebuie să mulţumească judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, care, în urmă cu o lună, au şters cu buretele pedepsele celor 12 inculpaţi, în frunte cu Ioana Maria Vlas , şi au trimis dosarul spre rejudecare. Decizia instanţei de apel este cu atat mai controversată cu cat motivarea hotărarii nu este deloc convingătoare şi nu face decat să dea apă la moară celor care susţin că, în loc să lămurească lucrurile, prin asumarea unor decizii, instanţa de apel se spală mai mereu pe maini şi pasează responsabilitatea pe umerii celor de la Tribunal. Concret, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti reproşează instanţei de fond că a soluţionat dosarul prea repede şi că a acordat mai multe termene intermediare! Astfel, susţin magistraţii CAB, mai multe părţi civile nu au putut lua cunoştinţă de proces şi nu şi-au putut face apărările. Este vorba însă de doar 562 de persoane, dintr-un total de 218.353 de părţi civile, care în apel s-au plans că habar nu au avut de procesul FNI! Judecătorii CAB reclamă faptul că prin acordarea unor termene intermediare, pe care instanţa de fond le-a stabilit doar pe latura penală tocmai pentru soluţionarea cu celeritate a unui proces ce trena de peste şase ani de zile, s-ar fi încălcat principiul publicităţii şedinţelor de judecată! Asta în condiţiile în care toţi cei chemaţi la proces au primit citaţii cu toate termenele de judecată stabilite dinainte de instanţa de judecată. Practic, se ignoră faptul că prin acordarea acestor termene intermediare procesul FNI a durat mai puţin de un an şi că, în alte condiţii, durata acestuia ar fi depăşit lejer doi – trei ani. În plus, nici o prevedere din procedura penală nu interzice acordarea de termene intermediare, mai ales în condiţiile unui dosar stufos cu peste două mii de volume şi peste 200.000 de părţi civile. De altfel, nici pană în prezent Codul de Procedură Penală nu are reglementări clare sub aspectul modalităţii de citare a unui număr atat de mare de participanţi la un proces, motiv pentru care este greu de crezut că, în viitor, va fi vreodată îndeplinită procedura de citare cu toate cele 218.353 de părţi civile din dosarul FNI. Mai mult, metoda termenelor intermediare a fost folosită şi la prima judecare în fond a dosarului, înainte de restituirea cauzei la Parchet, iar instanţa de control judiciar nu a socotit că acest lucru ar fi neprocedural. Un alt motiv pentru care dosarul a fost trimis spre rejudecare este acela că unul din reprezentanţii păgubiţilor, Nicolaevici Mihai, a fost îndepărtat din sala de judecată pentru că a tulburat buna desfăşurare a procesului, dar că, ulterior, nu i s-a adus la cunoştinţă „actele esenţiale efectuate în lipsă”! Un alt motiv reţinut de Curtea de Apel se referă la modul de administrare a probelor, instanţa de fond fiind acuzată că ar fi făcut „ o cercetare judecătorească incompletă, prin neadministrarea unor probe necesare şi utile”. Judecătorii curţii uită însă să arate, concret, ce probe ar fi trebuit administrate şi ce martori ar fi trebuit audiaţi pentru lămurirea corectă a cauzei. „A fost respinsă audierea membrilor consiliilor de administraţie, a cenzorilor externi, cat şi a unor martori”, susţin magistraţii instanţei de control judiciar. Nici o vorbă însă despre ce persoane este vorba! În plus, aproape că i se impută judecătorului care a soluţionat fondul că arhiva scriptică şi electronică a FNI pe perioada 1995 – 1999 lipseşte de la dosarul cauzei! Mai mult, se reproşează instanţei de fond faptul că nu a fost audiat expertul care a efectuat expertiza financiar-contabilă în cauză, în condiţiile în care, potrivit chiar motivării CAB, „expertiza este corect efectuată şi răspunde integral la obiectivele stabilite”! În plus, instanţa de apel uită că încă din anul 2000, de cand s-a dispus completarea urmăririi penale, toţi inculpaţii din dosar au beneficiat de consilieri experţi care au supravegheat îndeaproape mersul expertizei. Interesant este că aproape toate aceste aspecte puteau fi cercetate chiar de către instanţa Curţii de Apel care ar fi putut, potrivit legii, să „administreze orice probe noi pe care le consideră necesare”. Numai că în nota ultimelor hotărari ale CAB care au lăsat în coadă de peşte multe probleme spinoase ce, ulterior, au creat haos atat în randul magistraţilor, cat şi al avocaţilor, judecătorii instanţei de apel s-au spălat pe maini şi au pasat din nou dosarul colegilor de la Tribunalul Bucureşti.