Posibila fosta dna Prigoana e posibila viitoare mamica a lui Bosquito

Duminica noaptea, neputind sa dorm, am inceput sa butonez alene in cautarea unui somnifer televizual suficient de tare. Fireste, ajung pe OTV si inghet cu telecomanda in mina: dna Prigoana, fosta Bahmuteanu, se bitiia pe scaun in compania lui Mihai Constantinescu , cel cu Iubiti si ciinii vagabonzi... si a vesnicului stapin al noptilor, dl Vesnic in Direct. Tema emisiunii era dificil de decelat chiar si pentru un specialist in teoria haosului: parea sa fie vorba de un mix intre ideea de casnicie la romani, dragostea de maidanezi si muzica usoara postbelica. Lipsea Iordanescu, antrenorul, si am fi avut un tablou fidel al Romaniei in tranzitie, in sensul ca s-ar fi adaugat si religia la toata harababura. Dar, totusi, sa nu trec pe linga bomba, fara sa calc pe ea. Bomba, dar ce bomba?!, focosul nuclear, ciuperca atomica, explozia solara era anuntul care se lafaia pe ecran despre despartirea lui Silviu Prigoana de aleasa inimii&mintii sale, fascinanta Adriana. Mi-am facut cruce cu telecomanda in podul palmei si mi-am adus provizii (un mar, un kiwi, apa) pe masuta de linga fotoliu. Momentele care au urmat au avut darul sa-mi alunge si ultimele ramasite de somn, cu-atit mai mult cu cit eram deja marcat de subiect, pentru ca spre seara ma sunase amica Simona, colega de vizavi, ca sa mi se lamenteze pentru ca fusese atacata (a nu stiu cita oara, tine ea sa precizeze) de un maidanez si invitindu-ma sa tesem impreuna planuri de razbunare. Asadar, eram prins deja in marea disputa dintre adeptii organizatiei Cutu-Cutu si Ku-Klux-Ham, fosta Mars-Mars, cind dna Prigoana, fosta Bahmuteanu, a aruncat grenada cu gaz ilariant: voia sa-l infieze pe Bosquito , maidanezul criminal de niponez. Doamne, iti multumesc totusi ca m-am nascut aici. Ca neamt m-as fi ales cu citeva mii de euro in plus, dar viata n-ar fi fost nici pe departe atit de hazlie.