Placerea de a calatori

Peles - inima Sinaiei Dupa 1870 si inainte de abdicarea familiei regale, Sinaia era locul unde aristocratia romaneasca isi petrecea vacanta de vara. Cei cu posibilitati financiare transferau viata de familie din Bucuresti la Sinaia, indeosebi pauzele de vilegiatura de care se bucurau pe alte meleaguri, de regula la vestitele bai din Europa Centrala, cum au fost cele de la Spa sau Karlsbad. Ceva mai sus de Sinaia, la Predeal, se afla punctul de frontiera, unde vamesii verificau pasapoartele si vizele pentru destinatii indepartate, precum Viena, Berlin, Paris sau malurile Adriaticii. Sinaia era insa statiunea preferata de iubitorii sporturilor de iarna. Incepea asadar sa traiasca odata cu primii fulgii de zapada. In luna septembrie a anului 1933 s-a bucurat insa de o mare sarbatoare: Semicentenarul Castelului Peles, organizat de Carol al II-lea. Atunci s-au intalnit la Sinaia cele mai multe capete incoronate: regii tarilor nordice, Eduard al Angliei, familii imperiale din Rusia, familii regale din Balcani. A avut loc o parada la care au participat vanatori de munte, vanatori de camp cu pana de cocos la palarie, Regimentul 4 Rosiori in dolmane rosii cu fireturi, Regimentul 32 Mircea Calari, cu arma in mana si in camasi albe (fara veston), caci asa fusesera odata surprinsi de inamic. In ziua urmatoare s-a dezvelit monumentul in cinstea regelui Carol I si a reginei Elisabeta. Spre sfarsitul zilei, in timpul banchetului, diversi muzicanti au fost invitati sa cante pentru oaspeti din solzi de peste si din nai. S-au emis medalii jubiliare cu figurile celor trei regi. Parada s-a incheiat fastuos cu jandarmii din Garda Regala, in tunici albastre, pantaloni albi prinsi de inalte cizme negre si coifuri argintii cu pampoane albe. Un concert de-al lui George Enescu a precedat spectacolul din poiana din fata castelului sustinut de fanfarele militare (600 de instrumentisti). Balcic – Sinaia de la mare Vara este anotimpul in care este la moda sa te faci vazut cu intelectualii ce converseaza lenes pe plaja de la Balcic. Aici este locul unde Mihail Sebastian scriitorul dormea somnoros pe plaja si inota senzual in mare, intr-o „atmosfera de nepasare, de neglijenta, de jemanfisism intr-adevar recreator” (Jurnal). Localitatea era insa in special renumita pentru faptul ca regina Maria a Romaniei isi petrecea aici mult timp. Regina a recunoscut ca Balcicul devenise pentru ea „un colt de liniste si odihna“ unde se ducea sa-si improspateze „sufletul si trupul“. Localitatea era de o frumusete rustica si simpla, cu o clima minunata si cu dar la prajituri. Nicolae Steinhardt nu poate trece cu vederea cofetaria Avgherinides din Balcic, ce statea mandra intre cele mai bune din tara: Embacher din Fagaras, Damboviceanu din Campulung, Manzavinatto - Galati, Flagnerla Brasov, Tufli si Georges – Iasi. Pe sarmele de telegraf ale orasului odihneau pasari rosii necunoscute si soimi ce-si prajeau gusile la soare. Marea care se zbatea neadormita intr-o frenezie de lumina nastea pasiuni si se bulbuca la margini in stanci albe de piatra rotunda. Nae Ionescu scrie in septembrie 1926 un manifest prin care ii invita pe oameni de stiinta, geografi, geologi, biologi si istorici, sociologi, economisti si mari intreprinzatori sa fie, alaturi de artisti si poeti, propagandistii marii. Ionescu justifica faptul ca statul nu s-a interesat pana in acel moment de situatia marii, a iesirii la mare, pentru ca, „de cand ne-am constituit ca stat modern, noi am avut o politica nationala mai mult de «bogdaprosti»”. Si pentru ca marea a fost abordata numai dintr-o maniera pasiva, venise vremea schimbarii: un domn profesor Mosescu propunea infiintarea unei universitati de vara, care sa atraga atentia opiniei publice asupra acestui oras, asupra capitalei Coastei de Argint. Regina a recunoscut ca Balcicul devenise pentru ea „un colt de liniste si odihna“ unde se ducea sa-si improspateze „sufletul si trupul“. Aboneaza-te la Newsletter-ul de Turism Acasa.ro ca sa afli care sunt cele mai frumoase destinatii de vacanta.