Social

Pasiunile de taina din cabinetele ministrilor

La Economie si Finante, ministrul Vosganian le cinta la pian valsuri de Chopin celor care pleaca de la el cu mina goala, Ludovic Orban isi tine in camera de taina a cabinetului chitara si o sabie de seppuku, Teodor Melescanu nu face nici un pas in viata politica fara trabucuri si Avram Iancu, Adrian Cioroianu e vegheat de pe birou de chipul logodnicei, iar Tudor Chiuariu ia, in general, deciziile importante inspirindu-se din Borges. Cind li se implineste visul si primesc scaunul de ministru, politicienii il inconjoara cu odoare care sa le insenineze zilele din greaua viata de ministru. „Aceasta implica responsabilitati enorme“, spune Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, care in fiecare zi semneaza jumatate de metru de documente. „E un lucru cit se poate de normal“, zice Ludovic Orban, care se declara satul de metamorfoza omului politic in ministru: „Il vezi, parca are pasul mai apasat, umerii cocirjati, ca are sarcina mare, si privirea undeva departe“. De functia de ministru, spune Teodor Melescanu, te bucuri ca de o masina de ocazie: „Cind o iei si cind scapi de ea“. Vor sa se bucure si altii de ea, crede Adrian Cioroianu: „Atit de mult se bucura de noua ta pozitie si atit de mult vor sa dovedeasca lucrul asta, dar incep prin a-ti cere ceva“. Decebal Traian Remes e convins ca in viata de ministru ai nevoie de toate calitatile pe care ursita nu ti le-a harazit: „Cu mine sigur a fost zgircita! Nu ma preocupa daca am calitati, ma preocupa sa fac lucruri de calitate“. Varujan Vosganian, pe vremea cind era doar ministrul Economiei, nu inca si al Finantelor, si-a facut viata de ministru suportabila salvind de Martisor o pianina din subsolul institutiei. „Am dat cite un martisor la toate functionarele. Si mergind la cele de la subsol am gasit o pianina. Am intrebat: «Ce-i cu pianina asta?». Mi s-a spus ca nimeni nu stie de cind este acolo si nimeni n-a cintat vreodata la ea. Le-am spus sa mi-o aduca in birou. Am acordat-o si, la sfirsitul programului, uneori cintam la pian“. Cind s-a imbogatit si cu Ministerul Finantelor si a trebuit sa schimbe sediul principal, ministrul Vosganian a parasit pianina. „Mi-am manifestat regretul ca aici, la Finante, n-o sa mai am pianina. Si cei de aici mi-au spus: «Cum, domnu’ Vosganian, exista undeva la parter, uitat, un pian cu coada, de concert (n.r. - Steinway&Sons)». Mi l-au adus, l-am acordat si acum e aici.“ Impreuna, pianina si pianul i-au dat un semn ministrului Vosganian: „Se dovedeste ca am fost harazit pentru Economie si Finante, ca fiecare minister avea pianul lui!“. Miniconcertele sale la pian le priesc ficusilor si rododendronilor de la Finante, asa cum bonsaiului pe care il are la Economie ii plac discutiile de specialitate: „De cind discutam strategia energetica a si crescut, ca stiti ca bonsaii trebuie sa participe la conversatie si probabil ca sint de acord cu viziunea noastra energetica“, ride ministrul. Usierul de incredere, frumos, sensibil si politicos al lui Vosganian e Chopin: „Cind as vrea sa dau cuiva bani si n-am, ii spun «Uite ce-ti pot da: un vals de Chopin». Ca sa nu plece chiar cu mina goala si nici nu se adauga deficitului bugetar“. Ministrul Vosganian aduce din camera din spate o pana de poet, cumparata la Florenta, „de unde a pornit spre lume, izgonit politic, Dante Alighieri“. Are patru penite, carora ministrul le-a gasit, rizind, si intrebuintari practice: „Pentru ordine ale ministrului, penita asta mica. Pentru proiecte, hotariri de guvern, penita asta albastra si pentru Monitorul Oficial, pentru legi, penita asta cu virful mai gros“. Cristian Adomnitei, tinarul ministru, de 30 de ani, al Educatiei, nu mai are timp deloc pentru el de cind a fost numit in functie. Nu mai are timp sa joace fotbal cu parlamentarii, sa mearga prin cluburi si restaurante sau sa joace cu prietenii lui suceveni taroc. „Sucevenii joaca un joc de carti putin cunoscut in Romania. E bucovinean, de pe vremea in care Bucovina era ocupata de habsburgi, se cheama taroc. Pe unde vad pe cineva ca joaca taroc, inseamna ca ori e din Suceava, ori are vreun neam pe acolo, ori a stat in camera la camin cu un sucevean“, iti tradeaza originile tarocul, „un joc al mintii, ca bridge-ul“. Desi nu are nici un model politic, nici printre oameni, nici printre carti, Cristian Adomnitei spune ca romanul lui de capatii este „Ion“: „Elevii il urasc, pentru ca poate sa le cada la bacalaureat, dar, cind te maturizezi si il recitesti, intelegi multe despre psihologia noastra ca popor“. Entuziast, ministrul Educatiei face si un scurt comentariu literar romanului „Ion“: „Ambitia de a-si depasi soarta, nivelul social, pretul personal pe care-l plateste, sacrificiile pe care le face pentru a avea pamint, care simbolistic este pentru a reusi in viata… Acest roman, pe care-l citesti, politician fiind, te ajuta sa intelegi comportamentul romanilor. Tu nu intelegi de ce comportamentul oamenilor este asa cum este, dar, daca ai asemenea lecturi suplimentare, de multe ori reusesti sa te apropii de adevar“. Cristian Adomnitei isi desfasoara activitatea de ministru la birou alaturi de propria caricatura, primita de la niste studenti din Galati, si citeva icoane. La fel de tinarul ministru al Justitiei, Tudor Chiuariu, incearca de cind e pe functie sa nu se plinga prea mult. „Uneori, sigur, ai un somn mai agitat. Dar eu incerc sa fac miscare si asta ma ajuta sa dorm bine.“ De cind e ministru, Tudor Chiuariu nu mai citeste ziarele, functioneaza dupa principiul „ciinii latra, caravana trece“: „Numai daca e vorba de o chestiune pe care trebuie sa avem un drept la replica. Eu stiu care sint lucrurile pe care le am de facut si, desi sint o fire inclinata catre consultare, din momentul in care am luat o decizie ma intorc destul de greu“. Micuta statuie a lui Kogalniceanu, din holul Ministerului Justitiei, ii creeaza in fiecare dimineata obligatii morale: „E o figura cu care noi am crescut in cartile de istorie, chiar daca nu a avut mandate foarte lungi. Nu stiu ce mi-a inspirat mai multa admiratie: faptul ca era si om politic, si om de cultura“. Daca la 30 de ani e deja ministru, ar mai avea doar cinci ani pina ar putea sa candideze la Presedintie. „E greu de spus, poate ca nu m-as fi gindit acum doi-trei ani ca o sa fiu ministru, tocmai de aia nu ma gindesc ca o sa fiu presedinte. E devreme si va depinde de prea multi factori ca sa spun acum lucrul asta“, declara Tudor Chiuariu. Oricum, functia de presedinte are in ochii sai un defect: „Ma gindesc la atributiile presedintelui, ca nu sint asa de largi…“. Cind are de luat o decizie, ministrul Justitiei se ajuta de literatura lui Borges: „Cind nu am o solutie pentru o problema, citesc o povestire de Borges. Atunci descopar unghiuri noi de abordare, ideile se reasaza, se pun in ordine prin claritate“. Cind il rugam sa ne dea exemplu de decizii pe care le-a luat avindu-l pe Borges consilier personal , ministrul Chiuariu pastreaza discretia: „Am luat intotdeauna decizii importante si nu vreau nici sa stricam alchimia acestui fenomen. Imi place o povestire in mod deosebit, «Guayaquil». Acolo e vorba despre vointa. Pina la urma, ceea ce conteaza nu sint aptitudinile, experienta, trecutul personal, ci vointa. Intotdeauna, cine are o vointa mai mare invinge“. Tudor Chiuariu si-a personalizat biroul repunind in drepturi o balanta aurita, pe care a trecut-o din camera din spate a biroului intr-un mediu oficial. Pentru ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, viata de demnitar de prim rang are un mare avantaj, ajunge sa-i vada pe cei din Olimpul puterii mondiale in ipostazele lor umane: „Ii vezi uneori cascind, ii vezi plictisiti la o masa sau dupa o masa. Tin sa spun ca, la intilnirile ministrilor de Externe, majoritatea meselor sint de lucru. Fiecare isi scoate notitele sau ia notite si, in timpul asta, chelnerii vin prin spate si-ti pun aperitivul, felul principal, desertul. Dar cum sa-ti spun, pe fondul acesta are de fapt loc discutia pe probleme foarte arzatoare. Si ii vezi, din felul in care se intind sa ia o solnita, ca au mai multa pofta sau nu, ca poate evita sa discute anumite probleme. Pur si simplu ii vezi avind reactii foarte umane, aplecindu-se sa-si incarce telefonul, ii vezi suparati ca li s-a descarcat bateria, primind SMS-uri sau dind SMS-uri“. Subiecte excelente pentru o viitoare carte, a considerat o editura. „Chiar am primit o propunere de la o editura pentru o carte, deci, intr-un fel, am antamat-o din vreme. Tin un jurnal zi de zi si probabil ca, da, voi face o carte. Cuprinde si observarea oamenilor, si cu cine te intilnesti, si ce servicii ti se cer.“ Astfel, cu un favor cerut ministrului Cioroianu azi ai putea intra in istorie miine. „Sa va dau un exemplu. Lucian Mindruta , pe care il cunosteam dinainte, eram colegi la «Dilema», pe traseu, cu barca, unde a plecat el pe Marea Neagra, a avut niste probleme. M-a sunat intr-o seara, sigur ca am intervenit. Avea probleme la o vama. Sigur, am dat un telefon“, nu s-a dat in laturi ministrul. Tine pe birou o poza a logodnicei sale, soprana Alexandra Coman, care a cintat marti, la Bucuresti, impreuna cu José Carreras. Cind ajungem la Ministerul Apararii, la Teodor Melescanu, la poarta cu senzori, se invirte ca leul in cusca, asteptind sa-i fie dat accesul, Cristi Borcea, actionar la Dinamo. Pe un birou din preajma lui sta cuminte o plasa plina, inscriptionata „Dinamo“. Asteptam o vreme, pina cind ministrul Melescanu poate sa ne primeasca, intram si vedem ca o plasa cu Dinamo intrase inaintea noastra si ocupa deja coltul drept al biroului ministrului. Melescanu mai avea putin si dadea gata un trabuc. „Marca mea preferata sint trabucurile pe care le primesc cadou, dar dincolo de asta am o preferinta pentru cele cubaneze“, ride ministrul. Mai are un singur loc de unde poate sa si le cumpere, de cind aderarea Romaniei i-a prohibit cumpararea lor din duty-free-urile Uniunii Europene: „Dupa 1 ianuarie 2007, sint intr-o situatie foarte grea, pentru ca nu mai putem cumpara fara taxe. Cind am fost la Paris, am fost si eu la shop si, cind a fost sa le platesc, iti zic, uitati, e o tutungerie dupa colt! A ramas inca o posibilitate, nu stiu pentru cit timp, frontiera cu Republica Moldova. Au cubaneze la un pret foarte bun. Sint si aici in Bucuresti, dar au preturi prohibitive!“. Chivernisit cu placerile lui, si-a luat humidorul pe care-l tine in cabinet la un pret bun: „E dintr-un nuc din zona mea, mi l-a facut un prieten, care e dulgher. I-am cumparat din strainatate sculele necesare: un umidificator cu magnet si un hidrometru.“ De cind armata a devenit profesionista, ministrul Apararii e un magnat imobiliar: „Armata e cel mai mare proprietar de terenuri. Lumea vrea cazarmi, poligoane, depozite de munitie nefolosite. Toti rechinii vor o bucata, nu o bucatica. Initial, toata lumea vine cu un obiectiv foarte nobil, pentru proiecte sociale . Si, pe linga ele, mai o vila, mai un mall, cind ajung proprietari, isi rezolva ei problemele“. Prin toate functiile prin care a trecut de 12 ani incoace, Teodor Melescanu l-a avut alaturi pe Avram Iancu, care e, ca si el, din Tara Motilor. Acum il vegheaza de pe peretele din dreapta al cabinetului ministerial. „Tabloul are peste doua sute de ani, e facut dintr-o singura bucata de copac, l-am primit cadou de la un macedonean si de atunci ma insoteste peste tot in activitatea mea politica.“ Decebal Traian Remes, ministrul Agriculturii, si-a personalizat biroul cu fum de tigara. Cu asemenea talent incit, cind va veni vremea sa elibereze cabinetul, nu va fi de ajuns sa se aeriseasca dupa el. „Va trebui sa razuiasca mobilierul si vopseaua de pe pereti. Sa dea cu var proaspat“, stabileste el masurile ce se impun. In viata ministeriala, cel mai tare il enerveaza, in ordine, urmatoarele: „Cind mi se termina tigarile, cind mi se cere fara temei, cind suna concomitent toate telefoanele, cind, intrind la 12 noaptea in casa, n-am nici piine, nici apa si toata ziua, de dimineata pina seara, daca imi aduc aminte de zisa nevestei: «Nu te mai inhama, ca iar te vor injura toti!»“. Audiente ii cer cei care au probleme, cei care vor sa-i dea probleme, cei necajiti, cei interesati, cei in misiune de tatonare, „oameni simpli cu probleme serioase si granguri cu probleme alunecoase“. La ministrul Mediului, Attila Korodi, vin prefecti, businessmeni, oameni terorizati de poluarea industriala, pensionari care se pling de poluarea fonica de la gradinita de vizavi. Din cind in cind, primeste prin posta frunze arse de poluare: „Vin si inventatori cu solutii-minune pentru mediu, cred ca sintem depozitari de inventii(…). Te trezesti ca se dau si premii, un ONG da premii pentru nu stiu ce si esti trecut pe diploma. Nici nu se discuta cu tine, nici nu ti se spune pentru ce e premiul si, daca tu refuzi ca sa discuti, se supara pe tine - «Vai, ca nu sint de acord sa semnez diplomele, ca e pentru proiect de mediu atit de important, si nici nu stii despre ce e proiectul!»“. Munca la Mediu l-a facut sa aiba mici atentii fata de planeta pe care locuieste: „Citeodata chiar vin cu bicicleta la serviciu. Cind duc gunoiul la ghena, pun separat hirtiile, din sticla de plastic scot aerul si pun dopul inapoi, ca sa nu care masina de gunoi si aerul. Oriunde ma duc fac asta, unii ma mai si atentioneaza, ca scoate un zgomot cind storci PET-ul. Cind merg pe strada, pur si simplu ma enervez si atentionez oamenii, ei habar n-au cine sint. Vad ca cineva arunca o guma din masina, imediat il claxonez, sint reflexe“, se ridica o voce ecologica anonima din corul de claxoane. Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, sustine ca „enorm de multa energie“ ii consuma semnatul documentelor. In plus, functia de ministru, prin faptul ca-l impiedica sa mai compuna sau sa mai scrie o carte de specialitate, ii provoaca si „o nemultumire estetica si existentiala in egala masura“. Functia de ministru ii compenseaza insa pierderile de ordin estetic si existential: „Ai posibilitatea ca persoana ta, individualitatea ta sa se manifeste si sa poti face anumite proiecte de anvergura, vitale si care au anvelopa interesului colectiv realizata. Ai capacitatea ca vointa ta sa fie manifesta“. Compozitorul Adrian Iorgulescu nu poate sa asculte muzica in biroul sau de ministru, intrucit atmosfera din cabinet nu-i ofera auspiciile unei auditii de calitate. „Eu ascult muzica profesionist“, e exigent ministrul, iar in biroul sau oficial nu se poate concentra asa cum si-ar dori. Si-a amenajat cabinetul astfel incit oricine intra sa poata gasi ceva care sa-i placa: „Am adus un tablou cu Enescu, un bust al lui Enescu, aici vin foarte multe persoane si fiecare trebuie sa se simta confortabil. Carti, albume, bambusi, simt nevoia aici de putina verdeata“. Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, ne invita in camera ascunsa, din spatele biroului sau oficial. Canapele, o masa asternuta ca la restaurant, o chitara, un gong de bronz mostenit de la un inaintas si o sabie de seppuku personala. „Cind simt ca devin o masina de rezolvat probleme si ma dezumanizez, atunci cint la chitara.“ E foarte usor cind devii ministru sa ajungi un zeu. Te ajuta toata lumea, spune Orban: „Cel mai greu e sa faci fata potopului de laude si imensului respect pe care ti le arata brusc oamenii din jurul tau, personalul din subordine, chiar si colegi parlamentari. E foarte greu sa faci fata, pentru ca in fiecare individ exista un conflict intre parerea pe care o are despre sine si parerea reala pe care o au ceilalti despre el. In momentul in care ajungi intr-o functie, mai ales in aparatul administrativ al statului, subalternii si colegii au talente deosebite in a te face sa te simti ca un zeu“. Dependenta de functia de ministru da faptul ca oamenii te trateaza cu respect, chiar cu o anumita supusenie. „Putini oameni sint pregatiti sa ramina normali dupa ce ajung in sfera puterii. Li se suie la cap, li se pare ca sint mai destepti, mai frumosi, ca li se permite orice si ca lucrul asta se datoreaza trasaturilor lor native si nu unor conjuncturi politice.“ Il intrebam pe Ludovic Orban ce piese ii place cel mai mult sa cinte la chitara, in momentele sale de dezumanizare. Pastreaza o lunga tacere si, cind o rupe, spune chibzuit: „N-as fi insistat pe aceasta latura“. Ii e de ajuns sa ridice chitara, sa-si plimbe degetele pe ea si nu-i mai rezista. Ne cinta doua melodii, pe care le puteti asculta pe site-ul Cotidianul.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea