Noul sport extrem urban

Un zid de cladire dezafectata, o scara de incendiu sau un copac din parc constituie arsenalul parkour, o disciplina in care litera de lege este deplasarea cit mai cursiva si rapida. Sint mai usor de gasit pe Internet decit „la lucru“. Platformele web 2.0 gen YouTube, romanescul Trilulilu sau Flickr misuna de prezenta lor, tradusa prin poze sau filmulete facute cu telefonul mobil sau cu camere si insotite mai apoi de un hip-hop, frantuzesc daca se poate. Au intre 15 si 20 si ceva de ani, sint bucuresteni, dar la fel de bine pot fi braileni sau oradeni si cauta locuri cu cit mai multe impedimente, fie ele borduri , ziduri, garduri, bare. Dar si nisip sau iarba care sa amortizeze impactul. Si incep treaba: deplasare cit mai rapida cu ajutorul acestor obstacole si o naturalete cit mai mare a miscarilor. Definitia si totodata crezul parkour il da cel mai bine Sébastien Foucan, fondatorul francez al disciplinei, in anii ’80, alaturi de David Belle : „Arta deplasarii fluide dintr-un loc in altul iti permite sa vezi mediul inconjurator intr-un mod special. Scopul ei este de a te face sa devii parte a acelui mediu, pentru a-ti dezvolta corpul si mintea“. Adolescentii autohtoni nu-s departe de invatamintele maestrilor. „Fiecare isi creeaza in minte propriile combinatii de miscari. Tocmai de aceea e frumos acest sport, fiindca nu stii niciodata cind apare o miscare sau o combinatie noua care tie nu ti-a trecut prin minte sa o faci“, dezvaluie constanteanul Alexandru Judeu (22 de ani), aka Alex printre colegii sai de parkour. Pentru clujeanul Posesy, pe numele sau adevarat Vasile Hirdo, la 15 ani, cele mai dificile miscari „sint fara indoiala Tic-tac si Underbar. Tic-tacul este greu deoarece genunchii necesita o pregatire riguroasa inainte de a o putea face. Underbar, care consta in trecerea pe sub o bara, nu pare complicat la prima vedere. Dar este, deoarece te doare spatele, iar daca esti inalt, cum sint eu, pot aparea intinderile musculare“. Ca sa popularizeze disciplina, dar mai ales ca sa poata schimba si idei cu alti practicanti, Posesy a construit o pagina web, www.thecrackpots.lx.ro. Fotbalul se da la televizor, parkour-ul e mai viral si se da din link in link. Asa au dat cei mai multi dintre ei peste disciplina pe care o practica. In Gaesti, o conexiune web de calitate l-a scos in lumea buna pe Andrei Ivascu (15 ani): „Am gasit pe un forum o poza, in care un pustan statea lipit de un zid, cu capul in jos, ca Spider-Man. Poza se numea «palm-spin», asa ca am cautat termenul pe Google. Am descoperit termenul «parkour» si un forum specializat in asa ceva“. Urmarea a fost previzibila: „Am luat citiva prieteni, am mers la stadion si am sarit. A fost foarte simplu, insa dupa o saritura proasta am picat direct in cap“. Tot surfingul pe net l-a pus pe roate si pe braileanul Ninja (Stelian Ghetu, asa cum e trecut in carnetul de student). „Am descoperit intr-o zi niste site-uri care imi descriau exact ceea ce doream eu, libertate. Dintre prieteni, nimeni nu cunostea fenomenul. Fusesem primul din Braila care stiam ce este «le parkour» si primul care s-a antrenat oficial (n.r. - inca din octombrie 2005) sa invete toate miscarile“, spune pionierul dunarean. Si-a dat in vileag tehnica in doua rinduri, la Antena 1 si la PRO TV si si-a atras invidia bucurestenilor care, spune el, nu vad cu ochi buni parkour-ul din provincie. Noutatea i-a atras cel mai tare. Cu cit e mai underground, cu atit e mai rivnit si mai „musai de facut“. „Stiam de acest sport de cind am vazut filmul „Yamakasi“, dar acolo nu se specifica nimic despre parkour. Toti cei care vazusem filmul stiam cu ce se maninca“, isi aminteste Posesy. Chiar daca inca nu e fenomen de masa, numarul practicantilor din Cluj este destul de mare, asigura el: „Unii au aparut peste noapte, iar altii s-au chinuit sa descopere acest sport“. Site-urile din toata tara sint foarte multe, iar anul acesta a avut loc si Adunarea Nationala de la Iasi (n.r. - a treia editie), adauga Posesy, care isi ia insa in continuare filmele si materialele informative de pe site-urile din afara, precum urbanfreeflow.com sau americanparkour.com, „care sint updatate in fiecare zi cu articole si tehnici noi“. Nu sint exhibitionisti. Au nick-uri in loc de nume si nu-si posteaza filmuletele pe site-uri si forumuri ca sa atraga privirile neinitiatilor. „Pui un filmulet cu tine pe net si astepti reactiile, si nu ma refer la unele de genul «Cool, Super, Naspa», ci la cele care vin sa ajute in dezvoltarea tehnicii, cu ce faci si ce nu faci bine“, spune Alex. Constanteanul amendeaza pe forum, ori de cite ori are ocazia, deviationistii: „Imi bag picioarele, chiar si io, care ma uit din an in Paste la tv, am vazut trei videoclipuri cu practicanti de freeruning. Videoclipuri pline de trickuri si «suicide jumps». Un ratat din cartier se lauda: «Uite ce zgirieturi am de la free run. Ca am fost sa sar pe pietre»“. Oradeanul Eazy-R (Razvan) chiar recomanda o doza decenta a filmuletelor postate pe web: „Nu facem acest lucru des, ci la intervale de trei luni, pentru a se observa avansarea in tehnica“. Fara reguli si libertati cit mai incurajate sint conventiile celor care practica parkour. „Nu trebuie sa te avinti prosteste in anumite chestii. Nu incerca miscarea cu nervii impinsi la maxim“, recomanda Andrei din Gaesti. Parkour-ul este un sport liber, nu sint reguli, asigura si Posesy, care aminteste totusi ca practicantii raspund pentru faptele lor, nu liderii de grup. „O aud pe mama spunindu-mi de cinci ori sa am grija, sa nu patesc ceva. Profesorii nu stiu nimic despre asta, nu ca ar fi interesati“, mai spune clujeanul. Chiar si cu toate asigurarile pasnice pe care le dau, nu au pe ei cei mai buni ochi de fiecare data. „Majoritatea ne privesc ca pe niste «nebuni», putini ne admira in adevarata noastra natura. Uneori, autoritatile nu ne permit sa ne continuam antrenamentul si sintem nevoiti sa ne schimbam locul de desfasurare. Ne strica toata distractia“, se plinge Ninja, practicantul unui sport pentru care eticheta de „mainstream“ mai are inca de asteptat. Sport trecut prin Vietnam Sursa de inspiratie pentru (le) parkour sau arta deplasarii este „metoda naturala de cultura fizica“ dezvoltata de Georges Hébert, unul dintre pionierii educatiei fizice franceze. Hébert i-a inspirat, de altfel, pe soldatii francezi in timpul razboiului din Vietnam. Avintul cunoscut de parkour, de la o practica izolata in suburbiile pariziene la un fenomen de masa in afara Frantei, se datoreaza in mare masura filmelor „Yamakasi“, facut in 2001, si „Jump London“ (2003). Ulterior, filmele „Taxi 2“, in regia lui Luc Besson , sau „James Bond. Casino Royale“, precum si o serie de reclame Nike au popularizat si mai mult disciplina.