Noul "razboi rece" frige in Asia

In timp ce Europa analizeaza daca America si Rusia au declansat un nou razboi rece politic, SUA cauta sa se mentina pe pozitiile din Asia in fata ascensiunii Chinei. Prezent la forumul de securitate regionala Shangri-La Dialogue, din Singapore, secretarul american al apararii a asigurat ca Irakul si Afganistanul nu scad angajarea SUA in Asia. Inedit, Robert Gates a renuntat insa la acuzatiile aduse cresterii bugetului militar al Chinei si a recomandat acum discutii cu Beijingul de felul celor purtate cu Moscova in deceniile de razboi rece. Departe de SUA, UE si relatiile dintre ele, in Asia exista o viata economica si politica febrila; partizanii relatiilor sud-sud vad cum centrul de greutate al relatiilor internationale se muta, treptat si pe sectoare, din Atlantic in Pacific, cu bataie spre Indian. Statele Asiei se aduna tot mai des ca sa-si cunoasca slabiciunile si oportunitatile. Ultimul mare summit interasiatic s-a desfasurat luna aceasta intr-un hotel de lux din Seul, unde au fost invitati reprezentanti ai 30 de state asiatice – inclusiv Rusia. La Asia Cooperation Dialogue au participat Arabia Saudita, Bahrain, Bangladesh, Bhutan , Brunei, Cambodgia, China, Emiratele Arabe Unite, Filipine, India, Indonezia, Iran, Japonia, Kazahstan, Kuwait, Laos, Malaysia, Mongolia, Myanmar, Oman, Pakistan, Qatar, Singapore, Sri Lanka, Tadjikistan, Thailanda, Uzbekistan si Vietnam. O lume. Preocupata de umplerea prapastiei digitale dintre natiunile bogate si sarace ale regiunii. Desigur, si de denuclearizarea Peninsulei Corea. SUA - putere asiatica SUA nu au fost invitate, desi, la inceputul lunii, la hotelul Shangri-La din Singapore Robert Gates preciza: „Suntem o putere asiatica, cu semnificante interese economice, politice si de securitate, pe termen lung". O putere pe care „angajamentele in alte parti nu o vor impiedica sa-si respecte angajamentele din Asia" precum misiunile de interdictie maritima, de contraproliferare sau umanitare. Dupa care s-a referit, de pilda, la „noi initiative", de dezvoltare economica si de asistenta militara pentru sprijinirea luptei republicilor din Asia Centrala impotriva terorismului si a traficului cu droguri – care „nu e necesar sa fie in competitie, ci mai degraba complementare" eforturilor Rusiei si Chinei de a spori securitatea in regiune. Robert Gates incearca sa se delimiteze de predecesorul Donald Rumsfeld, din Europa in Asia. La reuniunea din Singapore a ministrilor apararii din zona Pacificului - organizata de Institutul International pentru Studii Strategice din Londra -, Gates a adoptat un ton vadit conciliator fata de Beijing. Washingtonul considera acum oportunitatile „construirii increderii" cu Beijingul. Rumsfeld cerea ca nicio discutie candida cu China sa nu aiba loc pana cand Beijingul nu raspunde la intrebarea: daca nicio natiune nu o ameninta, de ce o crestere cu doua cifre a bugetului apararii? E drept, China a dat in ultima vreme cateva detalii asiguratorii asupra strategiei sale militare, iar la summitul din Singapore a fost trimis adjunctul sefului de stat major. Oricum, Gates nu a mai insistat asupra bugetului militar chinez - chit ca un raport al Pentagonului tocmai documenta cum modernizarea continua a arsenalului Armatei Populare de Eliberare ar putea ingradi curand bazele si navele SUA din Pacific. China si-a doborat recent un satelit, dupa care a scos rachetele cu raza lunga din silozuri si le-a instalat pe lansatoare mobile si submarine. Lobby chinez Scaderea tonului Casei Albe fata de actiunile belicoase ale Beijingului vine pe fondul incercarilor administratiei Bush de prevenire a unor restrictii dure impuse de Congres comertului dintre SUA si China, din ratiuni economice si politice. La aceasta politica se refereau si criticii ultimei sesiuni a Dialogului Economic Strategic SUA-China, care a avut loc in mai la Washington. Concluziile au fost ghidate de grupul de lobby „Engage China", o coalitie de asociatii de servicii financiare din SUA care profita masiv de afacerile din China. Sunt bancheri, asiguratori si alti financiari care au platit machete de presa cu sloganul „Cresterea Chinei, oportunitatea Americii". Acesti afaceristi americani nu doresc sa piarda averi dintr-un conflict intre Washington si Beijing. Pentru optimisti suna bine: integrarea economica pune piedici conflictelor politice. Pesimistii de la Pentagon vad insa ca „industriile militare ale Chinei beneficiaza de pe urma investitiilor straine si cooperarii din sectorul civil, know-how-ul tehnic adus de studentii care revin acasa si de spionajul industrial sponsorizat de stat - toate asigurate de performanta economiei". Criticii americani evidentiaza ca Beijingul utilizeaza castigurile de capital si tehnologii pentru a se afirma drept o putere globala, dar cu „o agenda ostila intereselor SUA" - exemplele date sunt relatiile Chinei cu Venezuela, Iranul, Sudanul, Zimbawe, Cuba, Myanmar samd. Arsenal globalizat India semneaza inca un contract major de armament cu Rusia: achizitionarea a 350 de tancuri T-90 echipate cu sisteme de vizualizare nocturna franceze. Totul la 300 milioane dolari. Peste 3-4 ani, doua divizii blindate ale armatei indiene vor fi echipate cu aceste tancuri T-90 din Rusia – mai performante decat cele T-80 ale Pakistanului, achizitionate din Ucraina. Pretul superioritatii Indiei fata de arhirivalul regional e mare: cateva milioane in plus pentru avioane Sukhoi suplimentare - si acceptarea intarzierilor transferului de tehnologii militare rusesti la uzinele de armament indiene. India dezvolta impreuna cu Rusia racheta supersonica Brahmos - dar a perfectat si o serie de rachete autohtone: Prithivi, balistica, Akash, cu raza medie, Agni, cu raza lunga, si Nag, antitanc. Ultima testata este racheta Astra, cu raza de 80 km si invizibila pentru radare. „Axa democratiilor" asiatice Din spate, SUA indeamna la crearea unui cvartet care sa aduca langa noua pereche Australia-Japonia si India emergenta economic si militar. Trilaterala Washington-Tokyo-Canberra are marea grija sa linisteasca Beijingul. Tot mai preocupat de securitatea tarii, guvernul de dreapta de la Canberra a dublat in zece ani de putere bugetul apararii - pana la 24,7 miliarde dolari pentru anul urmator. Cu noi si sofisticate avioane si distrugatoare, prima sarcina a armatei australiene este recrutarea personalului calificat pentru manevrarea lor. Pe de alta parte, armatei australiene i s-au promis doua noi batalioane, pentru ca in zece ani sa ajunga la o forta terestra de 30.000 de militari, din cei 57.000 ai continentului; mai ales ca in prezent, Australia are 6,5% din efectivele militare peste mari: in Irak (1.450), Afganistan (480), Timor (1.100) si Insulele Solomon (300). Pacte regionale Australia abordeaza chestiunea propriei securitati prin orice pacte posibile cu statele regiunii. Sub obladuirea SUA, Australia si Japonia au semnat in martie un istoric pact strategic - singurul de acest fel al Japoniei, dupa cel postbelic cu SUA. Mai departe, liderii australieni au anuntat ca studiaza participarea la scutul antibalistic regional creat de americani si niponi – prin instalarea de interceptoare a rachetelor pe distrugatoare echipate cu radare Aegis. Canberra a lansat zilele acestea ideea unui nou forum de securitate regional – inca unul! -, pentru discutarea in comun a chestiunilor care framanta tabara careia ii apartine. Acordul de securitate cu Tokyo prevede antrenamente comune, pentru misiuni umanitare si contrateroriste, si schimb de informatii altfel secrete. Foarte proaspatul acord de securitate semnat de Canberra si Manila bate tot intr-acolo. Australia va livra Filipinelor 30 de amfibii pentru fortele speciale care actioneaza impotriva gruparilor islamiste teroriste din sudul arhipelagului - mai ales din Mindanao, unde se afla si masive investitii miniere australiene, despre care se afirma ca afecteaza populatiile indigene. Mai mult, comandouri australiene vor patrunde pe teritoriul filipinez, pentru exercitii comune – adica pentru misiuni antiteroriste. Australia devine astfel a doua tara, dupa SUA, care poate trimite trupe in Filipine – si 100 milioane dolari ca ajutoare pentru 2007-2008, din care doar 250.000 pentru drepturile omului. Provocarea Chinei Japonia, Australia si chiar America se tem cel mai mult de imprevizibilele rachete cu raza lunga ale Coreei de Nord - care ar putea ajunge curand sa trimita si focoase nucleare pana chiar pe teritoriul SUA. Urmeaza tensiunile din Stramtoarea Taiwan – de fapt, ascensiunea economica si militara a Chinei, intai in Asia, apoi dincolo. Boomul economic care permite upgradarea armatei australiene se bazeaza pe explozia comertului cu China. Exportand mai ales carbune si minereuri, Australia a facut din China primul partener comercial, dupa Japonia. De unde si grija cu care Canberra asigura Beijingul ca pactul militar cu Tokyo si intentia ralierii Indiei la trilaterala SUA-Australia-Japonia nu fac parte din vreun plan de indiguire a Chinei. Pentru acceptabilitate, se vorbeste de „cooperare naturala", eventual in chestiuni de dezastre naturale regionale, si de „valori comune", democratice. Concret, a fost vorba despre primele manevre comune ale Indiei alaturi de Japonia, in Pacific. Premierii Abe si Singh au cazut de acord asupra unui „parteneriat strategic global" intre Japonia si India. Cedari Aflat in Australia, Dalai Lama nu a mai fost primit si de premierul John Howard. Calugarul-politician nici nu mai vorbeste despre o independenta a Tibetului, ci numai de o autonomie care sa prezerve cultura si mediul tibetane. Arme pentru China Pe fondul tentativelor de autonomizare a Europei de America, industria militara europeana creste presiunile pentru ridicarea embargoului pe exporturile de armament pe care UE l-a impus Chinei in 1989. Tocmai murise fostul lider de partid Hu Yaobang. Studentii din Beijing care pornisera un mars in memoria lui au ajuns sa ocupe Piata Tienanmen, timp de sapte saptamani, cerand reforme democratice. Li s-au alaturat chinezi cu diferite aspiratii, furiosi mai ales pe corupti. Dupa ultimatum, doua rafale ale Armatei populare au lasat 30 de morti pe caldaram; la spitalul din apropiere au ajuns chiar si trecatori fara legatura cu protestele. Embargou istoric Liderii lumii s-au aratat consternati. Pe 27 iunie 1989, UE decidea sa interzica exportul de armament catre un stat chinez care incalca drepturile omului. Intre timp insa, atat companiile americane, cat si cele europene au savurat indelung gustul succesului pe incredibila piata chineza. Doar „complexul militaro-industrial" european nu poate profita de cea mai mare piata de armament a lumii – precum Rusia sau Israelul. Rivalii din SUA vand insa mai departe arme scumpe Taiwanului. Pus in discutie tot mai des de cateva state europene, SUA cer UE sa mentina embargoul. Presedintele taiwanez, Chen Shui-bian, a recapitulat recent la Bruxelles motivele: „Din 2010, China va putea lansa un atac de anvergura asupra Taiwanului. Din 2015, China isi va putea asigura rezultatul unui asemenea atac, ca a treia faza a agendei de pregatire militara impotriva Taiwanului". Taipeiul arata ca ridicarea embargoului ar grabi dominatia strategica a Chinei asupra Taiwanului. Ridicare partiala Beijingul acuza insa Europa de discriminare, de vreme ce vinde arme Arabiei Saudite sau Pakistanului. Analistii adauga: in 18 ani, masura nu a determinat China sa devina o democratie liberala, cum sperase initial Europa. Pe de alta parte, embargoul are o portita, exploatata deja de producatorii de armament: permisiunea exporturilor de „arme non-letale", pentru protectia civila sau misiuni umanitare. Ca urmare, producatorii europeni de armament si companii chineze fac aceleasi joint-venture pe care le fac orice alti pretendenti la piata Chinei. Potrivit Jane’s Defence Weekly, EADS vinde Chinei noul elicopter Z-10, oficial unul non-militar - industria chineza, civilo-militara poate face lesne conversia. La fel, participarea Chinei, din 2003, la proiectul european civil Galileo va imbunatati coordonarea fortelor militare chinezesti si precizia sistemelor de ghidare a rachetelor Beijingului. Urmeaza diviziunile din politica de aparare si orientarea strategica din cadrul UE, ba chiar si al NATO. Franta si chiar Germania sustin ridicarea embargoului; Italia sau Spania, la fel, dar mai discret. Pana acum, SUA au reusit mentinerea lui – iar atlanticistii Sarkozy si Merkel inclina sa renunte la aspiratiile de superputere europeana, autonoma fata de SUA. Spre castigul financiar si strategic al Rusiei, marele furnizor de arme al Chinei. Combinatii Strategii americani si rusi duc deja dorul sistemului international bipolar. Undeva intre ei, politicienii vest-europeni au acum o viata mult mai complicata, iar cei est-europeni - una mult mai bogata. (Paranteza. Cetatenii nu participa la acest joc de mare inaltime financiara. Fara interesele superioare ale unor lideri nationali, cetatenii unui stat nu i-ar ataca pe cei ai altui stat, la scara unui razboi. Americanii – una dintre cele mai "belicoase" natiuni de pe pamant – nu ar vota direct imensul buget militar al SUA, care vaduveste macar sanatatea publica; noroc insa cu pactul mutual dintre reprezentantii lor democrati si republicani. Privatizand orice sector fost preponderent public, neoliberalismul considera ca singura menire acceptabila a unui buget de stat este sa achite interventiile militare: catre o industrie militara privata, dar foarte potenta la nivel politic – acolo unde se clameaza apararea interesului public.) La sfarsitul istoriei - sistemelor economice -, actorii pietei globale se inmultesc, dar piata e una libera; atat cat doresc cei care o controleaza. Aflata in curs de alocare politica a puterii economice pe plan intern – consistenta deci teoriei triumfului total al liberalismului in fata socialismului -, China a inaugurat si multipolaritatea in sistemul international. "Multi" pentru ca Rusia se reface, tot mai pregnant. Alte noi puteri – ca India sau Brazilia - cresc mai mult regional; de notat insa ca presedintele da Silva tocmai l-a vizitat pe premierul Singh. Pe de alta parte, continentele incep sa fie blocuri economico-politice: UE este reper pentru ASEAN si Comunitatea sud-americana, poate si pentru o "Arabie mare", iar in Eurasia isi fac concurenta nu CIS si GUUAM, ci SCO si SAARC. Mai departe, multipolaritatea se manifesta in trilaterale. Ultima despre care se vorbeste este… SUA-Japonia-China. Abe si Hu incearca sa mentina o pace productiva; ramane transarea chestiunii ledershipului regional. Baietii potenti de la Washington fac lobby pentru Beijing. Doctorii in geostrategii recomanda ca SUA si Japonia sa angajeze China in dialogurile posibile, pentru a construi increderea necesara unei cooperari, in Asia sau aiurea. Alta trilaterala ar fi Rusia-China-India, cu un ditai potential de adversitate fata de SUA. Realitatea poate fi si aceasta, candva; deocamdata, toate trei tin insa mult mai mult la cooperarea bilaterala cu SUA decat la ajustarea unui trio antiamerican peste marile diferende bilaterale. Oricum, istoria va urma din multe directii.