Ne-a fost teama ca mizeria de la Constanta ii va molipsi si pe bucuresti. Mai cu seama ca s-au si facut diverse declaratii de razboi, indeosebi intre taberele celor din Ghemcea si din Timisoara. Numai ca, din fericire, nu s-a mai intamplat nimic din violentele de la malul marii. Asa ca, mai intai, ce-a fost intre Rapid si FC National?
La ultimul corner!
In prima repriza n-au fost decat ocazii de gol. Mai multe la poarta lui Nae, cateva doar la poarta lui Coman. Rapid a atacat, asa cum face de fiecare data cand joca pe teren propriu. A atacat cu trio-ul standard alcatuit din Buga-Moldovan- Daniel Niculae . Si toti trei s-au aflat pe punctul de a deschide scorul dar niciunul n-a nimerit poarta sau daca au nimerit-o, suturile lor n-au fost atat de violente incat sa-l lase fara replica pe portarul celor din Parcul cu Platani. Totusi, Daniel Pancu si Daniel Nicolae au fost foarte aproape de a deschide scorul in a doua parte a primei reprize, loviturile lor l-au tintit pe portarul advers. Prin urmare, niciun gol in prima repriza.
Sa se fi rezervat atacantii pentru minutul doi? S-au rezervat ei pentru ceva: indeosebi pentru ratari. Ratari tot ale giulestenilor care si-au continuat ofernsiva dar cu gurile lor de foc usor obosite. Asa ni s-au parut a fi Daniel Niculae si Mugurel Buga, pentru ca Viorel Moldovan a fost schimbat cu Lucian Burdujan. Cu trecerea timpului, cotrocenarii s-au strans si mai mult in aparare, ei, ca si antrenorul lor, Bergodi, inchinandu-se unei remize albe. Baietii lui Razvan Lucescu, desi au avut in Daniel Pancu o mana moarta, iar in atat de utilul Valentin Badoi un jucator neinspirat si extrem de obosit, n-au cedat niciun moment, au crezut tot timpul ca va veni si golul izbavitor.
Cornerele la poarta lui Nae s-au inmultit, cred ca au fost peste 15, Maftei a finalizat cateva cu lovituri de cap imprecise insa. Dar la ultimul dintre aceste cornere, toate executate de Badoi, proaspatul intrat Grigore a sarit mai bine decat toti jucatorii din apararea Nationalului si a reluat imparabil. A fost golul care a descatusat tribunele si care au inceput sa scandeze numele lui Poli Timisoara. Stiu ei de ce. Pentru ca Poli juca in aceeasi seara cu adversarii lor de joi din sferturile Cupei UEFA.
Banel face toti banii
Steaua a inceput confruntarea cu Poli, una care a fost considerata a fi marele derby al etapei a 180-a, in stil de veritabila campioana. Bucurestenii parca au vrut sa le aminteasca lui Hagi si banatenilor ca ei si nu altii sunt campionii en titre. Asa se face ca nu trecusera decat vreo cinci minute si scorul era deja 1-0 pentru elevii lui Cosmin Olaroiu, Dica indeplinind o simpla formalitate la centrarea lui Oprita. Cred ca a fost unul dintre cele mai usoare executii ale lui la marcarea unui gol. Timisoara a auzat socul, era pur si simplu buimacita, pentru ca a venit, pe la jumatatea reprizei, si al doilea gol, un gol superb inscris de Banel Nicolita , cel care a fost unul dintre cei mai jucatori ai derby-ului.
Dupa cum joaca el, eu nul cred ca face toti banii pe care-i da Becali lui Radoi, cel care e mereu lipsit de inspiratie la mijlocul terenului. In finalul primei parti, Poli a echilibrat disputa si a urcat si ea in atac, Balace inscriind si el o frumusete de gol, unul cum rar se vede de stadioanele noastre.
La pauza a fost 2-1, iar dupa pauza parca a aparut de la vestiare o alta echipa Poli, una mult mai ofensiva. O echipa care a obligat-o pe Steaua sa faca pasul inapoi si sa astepte ocazia de a lovi pe contraatac. Numai ca timisoreanul Caramarin putea, in doua randuri, sa egaleze, ar reluarile lui directe au fost imprecise. In ultimele zece minute s-a jucat pe contre si asa ceva a oferit derby-ului calitate. Steaua a castigat greu un meci care o apropie de Dinamo. Poli putea obtine mai mult, dmeonstrandu-ne ca este o echipa care va avea un cuvand din ce in ce mai important de spus in Divizia A.
