Teatrul Mic anunta cu regret ca s-a stins din viata, in 7 februarie, la Frankfurt am Main, Dinu Ianculescu, actor si poet roman, unul din gentlemenii scenei romanesti si una dintre cele mai cunoscute voci de televiziune din Romania.
Nascut in 1925, Dinu Ianculescu a absolvit Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica din Bucuresti, dar, initial, s-a facut cunoscut si auzit prin poezia protestatara impotriva dictatului de la Viena in anii '40, din ziarul "Ardealul", iar in anii ce au urmat si in alte publicatii, precum "Universul literar", "Revista Fundatiilor Regale", "Fapta" si "Tribuna" din Brasov. Cum ii place sa spuna, deoarece se „schimbasera vremile”, Dinu Ianculescu se dedica teatrului si filmului, ca actor angajat al Teatrului National Bucuresti, apoi la Studioul actorului de film „C. Nottara”, devenit Teatrul Tineretului, de unde pleaca, la chemarea regizorului Radu Penciulescu, la Teatrul Mic.
Pe scena aducea prestanta si prezenta, o eleganta care il facea remarcat. Aceleasi atribute le-a transferat, prin vocea sa educata si melodioasa, emisiunilor Teleenciclopediei, de la Televiziunea Romana, unde a colaborat inca de la infiintare.
La Teatrul Mic a jucat in spectacole emblematice pentru teatru, unde a lucrat cu regizori de prim-rang, precum Silviu Purcarete („Nebuna din Chaillot”, 1978; „Diavolul si bunul Dumnezeu”, 1981; „Richard III”, 1983), Cristian Hadjiculea („Nu pot sa dorm”, 1982), Catalina Buzoianu („Maestrul si Margareta”, 1980), Sorana Coroama-Stanca („Nu suntem ingeri”, 1975; „Doua ore de pace”, 1977) sau Valeriu Moisescu („Emigrantul din Brisbane”, 1970).
Stabilit in Germania, Dinu Ianculescu si-a continuat cariera artistica, si a jucat la Darmstadt si Munster, a realizat emisiuni radiofonice in Frankfurt am Main. Facea dese drumuri inapoi in tara si fost prezent la sarbatorirea de 50 de ani a Teatrului Mic, din 2013, ocazie cu care a scris: „Pentru voi, dragi colegi de suflet, si pentru cei ce vin, cu toata inima (din pacate bolnava) Salutul meu.”
