De altfel, dupa aflarea sentintei, Marian Iancu, imbracat in trening, s-a prezentat de buna voie pentru a fi incarcerat si bagat la puscarie.
Practic, judecatorii CAB au admis recursul Parchetului declarat impotriva deciziei Tribunalului Bucuresti prin care se stabilea ca, desi exista indicii temeinice de implicare a lui Marian Iancu in comiterea de fapte de natura penala, nu se impune arestarea acestuia.
Decizia CAB a fost luata dupa o saptamana de cercetare a dosarului, timp in care judecatorii au studiat atat motivele de recurs ale procurorilor DIICOT, cat si apararea lui Marian Iancu.
Castig de cauza a avut din nou Ministerul Public.
Procurorul de sedinta a reusit sa-i convinga pe judecatori de pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a lui Marian Iancu.
Reprezentantul in instanta al DIICOT a facut referire si la sesizarile Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor care aratau ca Iancu se foloseste de firmele sale, printre care si clubul de fotbal Politehnica Timisoara, in activitati de spalare de bani.
In aparare, avocatul ales al omului de afaceri, Ion Neagu, a afirmat ca acuzatia de spalare de bani nu are nici un fel de sustinere, toate tranzactiile financiare ale clientului sau fiind legale, la dosarul cauzei existand acte care sa sustina acest lucru.
Potrivit apararii, referatul de arestare este o copie fidela a referatului facut in cazul lui Tender, arestarea lui Marian Iancu nefiind in niciun fel in interesul urmaririi penale.
Dupa o saptamana de deliberari, CAB a dat castig de cauza Ministerului Public, care, prin prestatia procurorului de sedinta, a reusit sa intoarca rezultatul de la Tribunal si sa obtina arestarea controversatului om de afaceri.
