Avand in vedere ca pe marginea unora dintre manualele de istorie si limba si literatura romana s-au iscat ceva controverse in ultimele zile, Comisia de Invatamant a Camerei Deputatilor a solicitat sa analizeze toate manualele alternative. Este vorba de cele de istorie si romana de la clasa a V-a pana la a XII-a, care vor fi trimise de catre Consiliul National pentru Evaluarea si Difuzarea Manualelor (CNEDM) la Parlament.
Si cum s-au purtat multe discutii, unele exagerate, CNEDM a fost obligat sa se autosesizeze si a decis analizarea manualelor incriminate de catre o comisie de experti. In functie de concluzii, se va lua o decizie finala, care poate include trei variante - scoaterea din uz a manualelor respective, revizuirea capi-tolelor in cauza sau clarificarea subiectelor care au facut “valuri” si stabilirea unei solutii foarte clare privind modul in care se va face abordarea in viitor a programelor scolare de catre autorii de manuale.
Oricum, la modul in care s-a pus problema si unii ziaristi au transat subiectul, mai ales ca si prin parlament s-au mai auzit voci care sa se intrebe de ce atatea manuale, dupa zece ani nu este exclus sa revenim la manualul unic. Si poate chiar la a dicta cineva cum si ce trebuie scris intr-un manual. Ceea ce, din punctul de vedere al informatiilor, nu poate fi o varianta foarte potrivita, varietatea abordarii programei scolare fiind totusi un castig pentru elevi si, totodata, pentru profesori.
“Nu trebuie sa moara un om ca sa putem vorbi de el in manual”
“Din pacate este inca teama de a aduce istoria la zi, in care sa fie vorba si de oameni vii. Dar tocmai aceasta este libertatea autorilor, cand abordeaza o tema, sa vina cu exemplele care li se par mai potrivite. Pentru ca elevii sa citeasca si mai mult despre subiectul respectiv, in unele manuale sunt chiar facute trimiteri catre anumite site-uri pe Internet. Tocmai pentru ca elevii sa afle mai multe amanunte. Nu trebuie sa moara un om ca sa se poata vorbi de el in istorie, deci sa fie demn sa intre intr-un manual de istorie.
Revenind, desi poate ca nu ar trebui ca dupa o emisiune de televiziune sa facem ancheta, am inceput sa reanalizam toate aspectele sesizate. Le vom revedea, ne vom uita din nou la continutul manualelor si programelor si, in functie de ceea ce gasim, o sa facem Ministerului Educatiei si Cercetarii mai multe propuneri.
Avem in vedere scoaterea manualelor respective, revizuirea lor sau clarificarea exacta a acestui subiect si pastrarea manualelor in cauza. Trebuie sa subliniez ca tot timpul, atunci cand s-au adus acuze unui manual, mai exact a modului in care a vazut autorul sa abordeze un subiect, s-au facut precizari doar legate de continut, nu si de programa si abilitatile pe care trebuie sa le dobandeasca elevul. Ceea ce, personal, nu mi se pare foarte corect. Anume sa scoti ceva din context si sa-l prezinti separat”, subliniaza dl Marius Chisu, presedintele CNEDM.
Evaluarea, dupa sase criterii mari
Pentru a ajunge la elevi pe banca, manualele alternative trec printr-un proces destul de amplu de evaluare. De la cateva zeci de manuscrise pentru o disciplina, in final raman doar 5-6, care ajung apoi sa fie tiparite si dintre toate manualele alternative profesorul decide pe care sa studieze la clasa respectiva. Dupa ce se trece de prima etapa, care inseamna ca manualul sa respecte programa si sa indeplineasca criteriul nondiscriminatoriu (sa nu apara conflicte de rasa, de exemplu) se intra la evaluarea propriu-zisa, care presupune sase criterii mari, cu pondere diferita: • continut stiintific; • metoda pedagogica; • ilustratii; • tehnoredactare; • nivelul limbajului; • originalitatea autorului.
Imaginea Romaniei in presa internationala dupa 1989
Unul dintre capitolele manualului de istorie pentru clasa a XI-a are ca tema si Imaginea Romaniei in presa internationala dupa anul 1989. Printre exemplele alese de unii autori se regasesc si cele referitoare la ministrul Monica Macovei si, totodata, problematica tiganilor, care a indignat o parte din presa, considerand ca sunt total nepotrivite. Ceea ce nu este chiar exact, avand in vedere ca autorii nu si-au exprimat nici o parere personala, ci doar au citat articole din presa internatioanala, imagine pozitiva sau negativa.
Practic, despre Monica Macovei se vorbeste intr-un articol din 17 mai 2006 al ziarului german “Berliner Zeitung”, cum se poate vedea si in facsimilul 1 si care a fost preluat la pagina 25 in manualul Istorie, clasa a XI-a, Editura Sigma, si a fost o stire pozitiva despre Romania. In schimb, la imaginea negativa a tarii noastre vazuta in presa straina s-au citat cateva articole referitoare la tigani, vezi facsimilul 2, completate de problemele cu care s-a confruntat Romania, anume copiii din orfelinate , coruptia, baronii locali, tendinta de feudalizare a tarii, celebra exorcizare care s-a lasat cu moartea calugaritei Irina Cornici, cersetorii si bolnavii de SIDA etc.
Autorii au facut o trecere in revista a unor exemple, lasand profesorii de specialitate sa detalieze subiectele si sa solicite elevilor interventii si comentarii. Practic, se vorbeste si de bine si de rau despre Romania, care trebuie vazuta asa cum este, fara a ascunde gunoiul sub pres. De fapt, o istorie care merge pana in zilele noastre si intr-o abordare putin schimbata, nu doar presarata de razboaiele si bataliile din trecut.
Codul lui DaVinci, o alta preluare din presa
Nici Codul lui DaVinci, romanul politist fictiune al scriitorului Dan Brown, nu a aparut intamplator, fiind, de asemenea, un studiu de caz la tema Religia in lumea contemporana, religia si fundamentalismul religios, deci controverse si contestari pe marginea religiei in zilele noastre. Si in acest caz, autorul manualului Istorie, clasa a XI, Editura Corint , insereaza un articol din Jurnalul National, mai 2006 (a se vedea facsimilul 3). De altfel, nimic deosebit, avand in vedere ca la vremea respectiva, cand a aparut cartea, urmata apoi de film, toata lumea facea comentarii pe marginea asa-zisului cod al lui DaVinci. Cu alte cuvinte, nimic anormal ca la clasa sa se discute subiecte care au facut valva si care se pliau perfect pe tema respectiva.
Evaluatorul, fata in fata cu autorul
“Nu am vrut sa fie autori fixati pe un anumit partid si din manuale se vede clar ca nu am avut istorici - autori de manuale partizani. Sa zicem ca un autor nu ar trebui sa dea nume. Dar atunci ar insemna ca ar trebui sa-i dictam ce sa scrie si nu ar mai fi maniere diferite de abordare si ne-am intoarce la manualul unic. In viitor, intentia mea este chiar sa-i aduc pe evaluatori sa stea fata in fata cu autorii si sa discute concret pe tema unui anumit subiect din manual. Mai trebuie subliniat ca o parte dintre autorii de manuale de astazi sunt fosti evaluatori, deci acestia stiu foarte bine cum trebuie facut un manual si cum se face evaluarea”, a conchis presedintele CNEDM.
https://acasa.ro
165
60
