Lev Dodin, ultimul mohican al teatrului de arta

Mai tineti minte teatrul acela care aducea in scena rochii de epoca si decoruri realiste, obiecte vechi , fiecare cu functia lui in scena? Teatrul realist psihologic, in care personajele au trairi ascunse, despre care discuta aluziv in timp ce beau o cana de ceai - motiv pentru care samovarul aproape ca nu lipseste din scena -, iar timpul se scurge incredibil de lent in jurul lor? Pentru cei care duc dorul unui asemenea teatru – intr-o lume in care scena devine adesea masa de montaj a unui regizor nebun sau a unui dj avangardist (cu bunele si relele care pot rezulta din asta) – o intalnire cu spectacolele lui Lev Dodin e ca un bandaj pe o rana proaspata. Spectacolul cu Unchiul Vanea, prezentat la Sibiu in Festivalul Teatrelor Europene (festival de toamna, aparut in rama Capitalei Culturale Europene si organizat de Teatrul „Radu Stanca”) a fost o pledoarie pentru acest gen de teatru pe care unii il declara pe moarte sau pur si simplu anacronic, in vreme ce altii – in frunte cu Dodin – ii prevestesc o revenire spectaculoasa pe fondul instrainarii accentuate suferite de individ in epoca Internetului. Inainte de spectacol, Lev Dodin a tinut o ampla conferinta in care a povestit despre vizitele sale in Romania de-a lungul timpului, si diferentele pe care le-a observat in societatea romaneasca la intervale de ani de zile – in timpul comunismului, anii ’60, apoi in ’90, ’95, respectiv 2006, in ultimele doua ocazii prezentandu-si spectacolele aici. A povestit despre teatrul de arta asa cum il vede el, despre aventura de a juca pe diferite continente, vorbindu-le oamenilor despre viata lor, diferita dar atat de asemanatoare in fapt, despre viitorul teatrului si al omului, indisolubil legate. Printre altele, s-a plans ca a facut 20 de ore pana la Sibiu, mai mult decat pana in Australia, si a declarat ca spera ca venirea lor sa fie un argument pentru o viitoare infiintare a unui aeroport functional. Dupa spectacol, care a durat peste trei ore, dandu-le impresia celor din sala ca au patruns intr-o alta dimensiune, in care timpul are un ritm diferit, de parca ceasul ar fi fost dat inapoi cu un secol, Dodin a iesit de doua ori la public, impreuna cu actorii, pe care i-a indemnat sa faca plecaciuni ca la carte. Odata cu ei, care erau costumati in haine de epoca pentru piesa lui Cehov , parea si el din alta vreme, poate mai buna, dar depasita totusi. Ultimul mohican al teatrului de arta. „Am niste legaturi foarte speciale si personale cu tara dvs. Am avut un prieten coleg de curs de aici, Ghita Miletineanu, apoi Romania a fost prima tara straina pe care am vizitat-o in 1967. Pe atunci am fost foarte impresionat fiindca parea o tara total vestica, mai libera decat tara din care veneam.” „Am revenit la juma­tate de an dupa caderea lui Ceausescu si am fost socat atunci de ce facuse regimul lui Ceausescu cu Bucurestiul si cu oamenii. Parca le-a defectat sistemul nervos.“ Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro