Japonia se vede în NATO

Premierul nipon a vizitat caţiva lideri europeni pentru a le obţine sprijinul împotriva ameninţării nord-coreene, dar şi pentru a promova aspiraţiile internaţionale ale Japoniei. Punctul culminant al turneului european a fost însă discursul ţinut la sediul NATO din Bruxelles. În perioada 9-13 ianuarie, premierul Shinzo Abe a colindat prin Londra, Berlin, Bruxelles şi Paris. De notat că, în paralel, ministrul nipon de externe a fost trimis în partea proaspăt vopsită a hărţii UE, respectiv în Romania, Bulgaria, Ungaria şi Slovacia – toate şi membre ale NATO. La sfarşit, turneul european a fost declarat ca "fructuos" în susţinerea poziţiei Japoniei asupra arsenalului nuclear din Coreea de Nord, dar mai ales în privinţa intenţiei noului cabinet de la Tokyo de a practica o diplomaţie cat mai incisivă. Cele mai interesante discuţii le-a avut Shinzo Abe cu Tony Blair. Dincolo de acordul asupra principiului non-proliferării aplicat atat Coreei de Nord, cat şi Iranului, cei doi şefi de facto ai unor monarhii de jure şi-au regăsit interesele de stat prin Irak şi Afganistan. Abe a amintit milioanele de yeni împrumutaţi Bagdadului şi s-a declarat gata să extindă misiunea din Irak a Forţei de Auto-Apărare – eventual sub scutul britanic, de vreme ce militarii japonezi nu au permisiunea de a trage nici măcar dacă sunt atacaţi. Preşedintele Chirac a adus o nuanţă subiectului China, balansului între fabuloasele oportunităţi de afaceri cu economia chineză şi masivele investiţii militare ale statului chinez. Dacă Blair a recomandat monitorizarea înzestrării populaţiei militare chineze, preşedintele francez continuă să susţină că embargoul asupra exportului de arme europene în China ar trebui ridicat; unul dintre puţinii care o fac, dar Franţa are încă de vanzare armament competitiv. La Bruxelles, Shinzo Abe a discutat cu Jose Manuel Barroso despre cum ar fi ca poluatorii de categoria grea – gen Statele Unite, Australia, China sau India – să sufle în încălzirea globală măcar cat încearcă semnatarele Protocolului de la Kyoto. Pentru premierul nipon subiectul cel mai fierbinte a fost însă discursul de 20 de minute ţinut în faţa vorbitorilor de engleză care reprezintă ţările NATO. Un moment considerat crucial pentru ambele părţi. După o jumătate de secol de pacifism, Japonia îşi afirmă intenţia de a lua parte politică activă la noile aranjamente de securitate globale; la îndemnul SUA, Alianţa Nord-Atlantică concretizează noua doctrină a "parteneriatelor globale", asociind democraţii pacifice precum Japonia, Australia, Coreea de Sud ori Noua Zeelandă. Europenii acceptă o interoperabilitate în misiuni umanitare sau de pace, dar ezită (încă) să desfăşoare trupe ale Alianţei şi în nord-estul Asiei. Premierul renovează Ministerul Apărării Armata Japoniei are un buget de circa 41 de miliarde de dolari, care o fac una dintre cele mai puternice forţe militare ale lumii. Constituţia nu-i permite însă decat exerciţii de autoapărare. Militarii trimişi în Irak în sprijinul campaniei SUA sunt primii soldaţi niponi aflaţi pe un camp de luptă după al Doilea Război Mondial. Shinzo Abe a promis acum un nou ajutor, de 450 de milioane de dolari, pentru reconstrucţia Afganistanului – peste miliardul deja eşalonat de patru ani – şi continuarea alimentării de la distanţă a unităţilor NATO angajate în combaterea talibanilor. Aprofundand reforma politică şi de mentalitate iniţiată de Koizumi, Abe face noi paşi spre transformarea Japoniei într-o "putere militară normală" – cu libertatea participării la alianţe de securitate. Deocamdată a ridicat semicentenara Agenţia pentru Auto-Apărare la rang de minister, iar misiunile externe de menţinere a păcii au fost redefinite ca principale, nu subordonate. Reorganizarea politicii de securitate a Japoniei – prin diluarea ideologiei de stat pacifiste impuse de America victorioasă – este văzută pe moment mai mult ca un sacrificiu în beneficiul americanilor, garanţii securităţii arhipelagului ameninţat nuclear. Shinzo Abe menţionează însă adesea eventualitatea "iniţiativelor proprii" ale Japoniei în materie de securitate. De aceea, Casa Albă se străduiesc să menţină Tokyo în interiorul alianţelor sale.