Dupa ce-ai facut tot, pana la uitarea de sine, dupa ce te-ai risipit, dupa ce-ai fugit de peste tot, vine o vreme in care te mai intorci o data in viata ta. Strabati incaperile goale si din scoica lor incepi sa deslusesti voci. Se amesteca, se suprapun, vin de undeva, se-aud si se-ascund – o maree de cuvinte, care-ti aduce toti inecatii la mal.
Te vezi in toate oglinzile, te vezi in toate cioburile de sticla, te vezi si nu te recunosti si-astepti sa scapi, sa te scuturi de tine ca de o prezenta straina, ca de un cosmar.
Ce cauti in viata ta, cand ai tai au obosit sa te mai astepte si-au plecat pe rand, ce cauti, ce sa fi uitat pe-acolo atat de important incat sa trebuiasca acum sa treci dintr-o incapere in alta, sa deschizi cartile vechi, care ti se sfarama sub degete, inainte chiar de a reusi sa le silabisesti copertile, pana la capat: „Fericitul Augustin ...”.
Continuarea in Gandul
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro
