Social

Incredibila poveste a profesoarei urmarite pentru ca visa la Occident

Dosariada scoate la iveala istorii incredibile. Despre minciuna, abjectie, durere. „Evenimentul zilei” va propune astazi povestea unei femei oarecare - Eugenia Kosa (65 de ani), din Slatina, judetul Olt - care si-a descoperit in arhivele Securitatii nu mai putin de patru dosare de urmarire. Printre foile ingalbenite, note zeloase date de colegii de la Intreprinderea „Textila” Slatina, unde ea era maistru-tehnician, si de colegii de la scoala unde era profesor-instructor de pregatire tehnica si de lucru manual . Surpriza cea mai mare: notele scrise de maini fragede, elevi care o turnau ca in timpul orelor ii facea „sa inteleaga diferenta modului de trai din tara noastra (...) fata de cel din tarile capitaliste”. Infractiunea de a fi liber „Obiectivul „Croitoreasa”” comisese delictul de a avea rude si prieteni in strainatate, de a se duce la biserica de Paste si de a incerca sa deschida elevilor ochii ca in alte tari, in Occident, se traieste mai bine decat in Romania alimentelor rationalizate de Partid. Iar colegii de la „Textila”, profesorii si elevii cu care vorbea femeia, ce faceau? O parau securistilor, care-si completau informatiile cu transcrierile convorbirilor telefonice ale familiei Kosa, pentru care au declansat operatiunea „Eterul”. Alta decat cea de la Europa Libera , doar o coincidenta de nume. Veste de la un barbat cu ochi albastri Am stat de vorba cu Eugenia Kosa pe terasa unei cofetarii in Slatina. A aflat ca are dosar de urmarire prin 1992, de la un necunoscut „cu ochi foarte albastri, la propriu”, care o saluta respectuos pe strada de fiecare data cand se intalneau. „Intr-o zi, l-am intrebat de unde ma cunoaste. Era soferul fostului prim-secretar al judetului si a zis ca stie ca am fost urmarita de Securitate”. Din acea zi, Eugenia Kosa n-a avut liniste pana cand nu si-a vazut dosarul. Din 1999 a facut numeroase cereri la CNSAS. I s-a raspuns pozitiv trei ani mai tarziu. Noua ore, „soc dupa soc” A venit la Bucuresti cu primul tren, iar la ora 9.00 avea in fata nu un dosar, ci patru. „Eram obiectivul „Croitoreasa”, „Elena” sau „Cristina” si am descoperit, socata, ca m-au turnat vecini, colegi, chiar si elevi de-ai mei sau colege de scoala de-ale fiicei mele, care veneau in vizita la noi. Noua ore am stat la CNSAS cu capul in documente, nu m-am dus nici la toaleta. La fiecare fila, soc dupa soc!”. E inca revoltata si uluita: „Sursa va informeaza in legatura cu numita Kosa Eugenia (...) intr-o discutie despre poluarea municipiului Slatina, sus-numita arata intre altele ca singurul remediu al nocivitatii poluarii ar fi vitaminele si alimentatia cu produsele lactate, dar afirma foarte revoltata ca aceasta nu este posibila, fiind greu de procurat din comert”. Scris de copil, a 47-a nota informativa a sursei „Madalina”, declaratie luata pe 29 aprilie 1987, „la domiciliul sursei”. Pregatita sa fuga din tara Cand „Madalina” ciripea, Eugenia intrase de sapte ani in vizorul Securitatii. Incercase sa fuga din tara in 1979. Initial, incercase sa plece legal, insa au plimbat-o de la Pasapoarte la Banca de Stat (ii trebuia aprobare pentru valuta) si invers. Au chemat-o de nenumarate ori sa dea aceeasi declaratie - sa spuna de ce vrea sa viziteze Franta... Au si invrajbit-o cu sotul ei, spunandu-i ca pleaca sa caute alt barbat. Suparata pe tot, inclusiv pe atitudinea sotului sau, si-a facut bagajele si a pornit cu copiii (Alina, care avea atunci 11 ani, si Razvan - 4 ani) spre Ardeal, sa-i lase la socri. „Eram decisa sa fug din tara. Luasem la mine toti banii si toate bijuteriile, ca sa mituiesc vamesii, dar mi-am uitat geanta intr-un autobuz si, pana am recuperat-o de la Militie - soferul autobuzului o dusese acolo -, am pierdut trenul.” A luat o ocazie, un camion, si a pornit, fara sa stie, pe drumul nefericirii. S-a urcat cu cei doi copii. In urma lor mergea „o Dacia de culoare gri-murdar” care-i urmarea. Pana cand camionul s-a rasturnat in sant, iar ea si cei doi copii au ajuns la spital. Micutii au scapat. „Eram plina de sange, am stat in spital 2 ani si 8 luni. Sapte operatii am, de atunci sunt si schioapa”. Calvar cu ghiocei Chiar pe 23 august 1979 a fost transferata la Spitalul de Urgenta Floreasca din Bucuresti. „La sfarsitul lui februarie 1980 a venit la mine un militian de la Valcea. Eram cu perfuziile in maini. Asistenta l-a dat afara, dar el a revenit, pe 1 martie 1980, cu ghiocei si o felicitare cu martisor. Ma intreba ce-mi amintesc despre accident. I-am spus tot, inclusiv de masina gri-murdar. A inceput calvarul...” Dupa trei zile a fost deschis primul dintre cele patru dosare de urmarire. Langa salonul 13 se tot „caza” un colonel de securitate. S-a prezentat „colonelul Stoian”. Prin ‘82, cand femeia a reusit sa se dea jos din pat, s-a intalnit cu el la bicicleta medicala. „Am inceput sa spun bancuri cu alti bolnavi. Era unul cu un colonel si toata lumea a ras, numai el nu. Mi-a spus atunci: „Lasa, ca iesi dumneata de aici si te gasesc oriunde ai fi!””. Microfoane in casa Ofiterul principal care raspundea de urmarirea „Croitoresei” era capitan Maria Voinescu. Kosa stie ca era profesoara de romana. In primele file ale dosarului sunt insirate pistele de urmarire: „...in vederea stabilirii naturii relatiei cu numitul Fetzer, stabilit ilegal in strainatate si cu care corespondeaza sotul obiectivului. Termen: 31.03.1980”; „Dirijarea si instruirea sursei „Spirica”... „; „Dirijarea sursei „Adela”...”; „... se va studia posibilitatea instalarii mijloacelor complexe T.O. la domiciliu” (T.O.: mijloace tehnico-operative de ascultare - n.r.). „Idei nocive” In cativa ani a reusit sa racoleze informatori pana si dintre elevii profesoarei de lucru manual ori dintre colegele de scoala ale fiicei acesteia. Sursa cu scris de copil „Madalina” a notat zelos: „Kosa Eugenia, care in urma cu cativa ani a facut o excursie in strainatate (se pare ca in RFG). De atunci, ori de cate ori are prilejul, povesteste intr-un mod exagerat aspectele intalnite in aceasta tara, privind modul de trai si civilizatia de acolo, facand comparatia cu situatia existenta in tara noastra”. In final, ofiterul scrie despre Kosa: „...incearca sa inoculeze in gandirea elevilor idei nocive. (...) folosirea unor astfel de practici in educarea elevilor, ce contravin hotararilor de partid si de stat (...)”. Operatiunea „Eterul” Alte doua dosare cuprind transcrieri dupa convorbirile telefonice. Devenise obiectivul „Elena”. In 1983 si-a instalat telefon si imediat a fost pus sub ascultare. Exemplu: „ELENA apeleaza la telefon pe vecina sa, pe care o intreaba daca a luat PASTI. Vecina spune ca nu a luat, pentru ca este interzis. ELENA spune ca nici ea nu s-a dus pentru ca i-a fost frig, dar s-ar duce. Vecina spune sa se duca si sa ia si „pentru cei pacatosi””. -------------------------------------------------------------------------------- ISTERIA REGIMULUI Vinovata: dorea sa cunoasca Occidentul „Manata de dorinta de a cunoaste, de a trece si dincolo de gard”, Kosa s-a imprietenit, in 1970, cu „cetateni din tarile capitaliste”. „Sotul meu este ungur, din Ardeal, dar are rude si in Ungaria. Insa pe primii straini, in afara rudelor, i-am intalnit in Miercurea Sibiului, niste francezi. Noi eram acolo cu bilete de sindicat. Ne-am imprietenit cu ei, am corespondat, ne-am trimis colete reciproc”, isi aminteste Kosa. In timp, s-a imprietenit cu mai multe familii din Franta, Polonia, RFG (Republica Federala Germania), dar din tara a iesit prima data in ‘77, dupa cutremur, intr-o excursie cu scoala. „Am trecut prin Ungaria, Cehoslovacia si am ajuns la Viena, in Austria. Socul a fost asa de mare!! Radiocasetofoane si bijuterii in vitrine, magazine cu orice am fi vrut, am vazut si un bordel cu manechine vii. Erau imbracate fetele alea doar cu margele si pantofi...”, isi retraieste ea uimirea. (continuarea in Evenimentul Zilei )

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea