În Romania, nu există niciun hotel etichetat ecologic

Un hotel cu eco-etichetă ar trebui să aibă în dotare baterii de lavoar cu fotocelule, rezervoarele de WC cu buton pentru jumătate din consum, iluminatul, cu senzori de mişcare pe holuri şi în lifturi, detergenţii, fără conţinut de fosfaţi. Mai mult decat atat, trebuie folosite materiale ecologice chiar de la construirea hotelului, dispozitive pentru raţionalizarea consumului de apă şi energie, dar şi staţii pentru reciclarea apelor uzate. Ministrul mediului şi gospodăririi apelor, Sulfina Barbu, anunţa la sfarşitul lunii trecute că s-au distribuit şi la noi astfel de eco-etichete şi că hotelierii care au făcut investiţiile necesare le vor amortiza rapid, prin economiile făcute la consumuri. La solicitarea noastră privind o listă a hotelurilor de acest tip din Romania, răspunsul primit de la MMGA a fost sec: „Nu există niciun hotel etichetat ecologic"! Motivul este unul foarte simplu: costurile ridicate pe care le presupun eco-investiţiile. Investiţii enorme, cu beneficii mici şi tarzii O sursă de energie electrică neconvenţională îşi găseşte cu greu locul pe litoralul romanesc, dat fiind faptul că sezonul turistic este de maximum 3,5 luni pe an. „O instalaţie eoliană de producere a energiei electrice pe perioada estivală m-ar costa aproximativ un milion de euro!", afirmă preşedintele Patronatului Industriei Hoteliere „Marea Neagră", Ciprian Constantinescu. Proprietar a două hoteluri în Jupiter, el dă ca exemplu Olanda, în cazul folosirii eolienelor. „Chiar dacă pe litoralul romanesc este vant mai mult ca în restul ţării, el reprezintă maximum 30% faţă de puterea vantului şi numărul de zile în care suflă în Olanda. Deci, ceea ce ei îşi amortizează în trei ani, noi abia recuperăm în zece", mai precizează şeful patronatelor din turismul de la Marea Neagră. În plus, finanţarea unor asemenea proiecte prin credite nerambursabile nu-i încurajează deloc pe patronii din turism. „La dimensiunile afacerii mele, subvenţia pentru ecologizare ar fi de doar 70% din costurile totale. Şi asta în timp ce în alte ţări subvenţia este de 100%", spune Constantinescu. Presupunand totuşi că ar exista hotelieri interesaţi, finanţările nerambursabile pe care le-ar putea solicita sunt de maximum 90.000 de euro. Produsele ecologice sunt prea rare şi prea scumpe Un dejun cu produse alimentare „bio" ar ajunge la multe sute de RON, dat fiind preţul lor foarte ridicat, chiar şi la producător. „În plus, la consumul enorm din perioada de varf a sezonului estival, nu există nicio garanţie că livrarea produselor alimentare inscripţionate «bio» va fi ritmică", consideră hotelierul de pe litoral. O altă condiţie pentru obţinerea eco-etichetei este refolosirea materialelor utilizate în industria hotelieră şi limitarea consumului de apă. „Adică ce să refolosesc? Scobitorile? Hartia igienică? Sau cum să le impun clienţilor să folosească apă mai puţină? Să le pun dozator cu jetoane? Chiar şi aşa, vor cumpăra mai multe jetoane. Cu părere de rău, consider că regulile astea nu-şi pot găsi locul într-o activitate hotelieră de dimensiunile celei de pe litoralul nostru", apreciază Ciprian Constantinescu. Cu multe rezerve, el este de acord că în alte zone în care sezonul turistic este mai îndelungat – la munte, de exemplu – s-ar putea aplica eco-eticheta. Turismul autohton este mult în urmă La capitolul Turism şi călătorii din studiul Forumului Economic Mondial (WEF) pe 2007, suntem la coada competitivităţii globale. Reglementările de mediu ne plasează, potrivit clasamentului, pe locul 101 în lume, din 124 de ţări luate în calcul. Sănătatea şi igiena din turismul romanesc sunt pe locul 99 în lume. În funcţie de volumul cheltuit de vizitatorii străini pe servicii turistice, Romania se situează pe locul 95.