Social

Gramofonul piratilor cinta liber pe strazi

Autoritatile au dezgropat cu mare tam-tam securea razboiului antipiraterie . Pe strada, bisnitarii stau cu ochii-n patru, dar vind inainte. Vremurile cind stateai la coada la tarabele cu CD-uri pirat sau cind nu gaseai un joc anume, pentru ca se epuizase stocul, au intrat in istorie. Acum, un DVD sau CD „la negru“ pare o marfa mai fierbinte decit o bila de heroina. Vinzatorii prefera sa piarda clienti, decit sa se dea in vileag, sau actioneaza dupa niste scenarii demne de un traficant columbian, pina fac schimbul marfa-bani. Calu’ se da lovit In piata Sfintul Gheorghe din centrul Bucurestiului, loc cu traditie piratereasca, unde pina nu demult erai abordat cu un conspirativ „Codu’, Codu’“ (pe cind „ Codul lui Da Vinci “ nu intrase inca in cinematografe), e curat ca lacrima. Nici urma de pirat. Mai jos, spre Unirii, s-ar gasi ceva, insa doar pentru cunoscuti. Un tip care se plimba toata ziua cu un catelus in mina, soptind codificat „bibelouri, bibelouri avem“ (droguri, pentru neinitiati) te face sa crezi ca ai gasit locul unde operatiunea Gramofonul s-a defectat: „Da, fratioare, sint CD-uri, hai mai la umbra!“. Te duce, cu puiul de ciine intr-o mina, la Calu’. Om dintr-o bucata, la slapi, dar inalt cit usa si modern cercelat, Calu’ se da naiv. „Nu mai vinde nimeni CD-uri pe aici, fratioru’! Nu stiu unde gasesti, au disparut“, spune Calu’, dupa ce te masoara din priviri si se uita urit la colegul lui de bisnita, care l-a dat de gol unui necunoscut. Uite DVD-ul, nu e DVD-ul La Universitate, linga fintina, e un loc care nu-si reneaga trecutul ilegalist. Pina mai an, era impinzit de tarabe cu filme si muzici scurse de pe teava Internetului. Acum, stindardul e tinut sus de o taraba cu carcase goale de DVD, la deruta „gramofonistilor“. Pentru un ochi naiv, totul pare la vedere. Dar circuitul DVD-ului in natura e unul incilcit special pentru vreun ochi de politist pus pe flagrant: totul e sub nasul lor, dar nu exista probe. „Zi-mi ce vrei, am tot. Ce gen de jocuri joci, ca sa-ti spun ce titluri au mai aparut?“, te ia vinzatorul, ca un maitre de la vreun restaurant de mare clasa. Daca esti nehotarit, un pirat te conduce sa-ti arate oferta dintr-un portbagaj de Tico, parcat laturalnic, intr-un gang. Nici aici nu exista marfa propriu-zisa, ci doar copertele, pe care le poti rasfoi la discretie. Faci alegerea, apoi esti invitat sa astepti la taraba, ca sa nu strici ascunzatoarea. Comanda: un „ Codul lui Da Vinci “ si un „Ultraviolet“, film care nu a ajuns inca in cinematografele romanesti. Nota: 300.000 de lei. Vechi. Gherila antigramofon „Nu mai e ca inainte, sint controale dese. Nu vezi cum stam si noi, pe fuga?“, se plinge melancolic unul dintre pirati. Asteptarea DVD-urilor comandate se prelungeste, iar tarabagiul sufla si-n iaurt: „Du-te si tu mai incolo, ca poate apare cineva si sa nu te vada ca cumperi!“. Dupa vreun sfert de ora de stat in soare, la locul indicat, timp in care priviri de baietasi care tin de sase te scruteaza, ca sa vada ce hram porti, crezi ca ai intimidat piratii. Aiurea: tipul plecat sa onoreze comanda a venit pe un drum ocolit, sa nu dea nas in nas cu vreun antipirat. Schimbul DVD - bancnote se face rapid, pe taraba, si nu direct din mina in mina. Singurul raspuns al piratului la intrebarea ta, fals indignata, „de ce n-ai venit unde mi-ai zis sa te astept si de ce a durat atit?“, e un zimbet viclean de expert. Clientul nostru, stapinul nostru Prima masura de siguranta impotriva tepelor pirateresti in plina strada este verificarea „ochiometrica“ a DVD-ului: sa nu fie zgiriat excesiv si sa aiba vizibila urma de „ardere“ a informatiilor pe el. Chiar si asa, cu o teapa toti sintem datori. DVD-ul „Codul lui Da Vinci“, supus la teste de vajnicul departament IT, nu continea nimic din ceea ce un calculator ar fi putut citi. Gol, blank. Fuga inapoi la corabia piratilor de la Universitate, pusi pe scandal. Piratul de serviciu a fost insa mai de treaba ca un vinzator cu carte de munca : „Poate l-am tras noi la o viteza prea mare. Nu-i nimic, ti-aduc altul imediat“. Oameni seriosi, preocupati sa-si pastreze clientii, au venit cu filmul tras lacrima. Politia multimedia vineaza marii rechini Desi steguletul galben pus de UE Romaniei pe probleme de drepturi de autor flutura de mult, operatiunea Gramofonul a devenit oficiala de curind. A fost semnat si un protocol, prin care se constituie un grup de lucru pe probleme de proprietate intelectuala, format din 32 de institutii, de la politie pina la Oficiul pentru Drepturi de Autor. „Actiunea e indreptata mai ales spre cei care produc produse piratate, nu spre comerciantii stradali. Sigur, am facut si asta, am ridicat vinzatori, le-am facut dosar penal si le-am confiscat marfa. Dar nu e clar ca a doua zi distribuitorul isi va gasi alt vinzator?“, spune Catalin Popescu, purtatorul de cuvint al Politiei Romane. Asa cum o descrie Popescu, actiunea Gramofonul e complexa si are multe aspecte: „E vorba despre retele foarte bine organizate. Sa nu credeti ca e unul singur care downloadeaza, arde DVD-uri si iese pe strada sa le vinda“. Pina in prezent, politistii au anihilat 20 de retele care detineau laboratoare in care produceau CD-uri si DVD-uri „negre“.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea