Dupa patru decenii, o orchestra bucuresteana revine la Londra

In adevar, dupa aproape patruzeci de ani, un remarcabil ansamblu de muzicieni romani - de aceasta data orchestra de camera "Virtuozii din Bucuresti", muzicieni condusi de dirijorul Horia Andreescu - au fost prezenti zilele trecute in peisajul vietii muzicale londoneze. Aspectele de speciala atractiozitate ale concertului au fost, desigur, titlurile inscrise pe afis, anume cele "Trei piese" pentru orchestra de coarde, de Constantin Silvestri, muzician notoriu atasat, cu decenii in urma, mediului artistic englez, "Concertul romanesc" datorat regretatului Gyorgy Ligeti, compozitor originar din Romania, artist de reputatie internationala in deceniile din urma. Li s-au adaugat pagini mozartiene celebre, Simfonia "Haffner", sustinuta de Andreescu, cu acea vivacitate interioara cu care anima filigranul frazei mozartiene, de asemenea Concertul in re minor, nr. 20, etalat de Mihaela Ursuleasa, cu egala fermitate si eleganta. Indiscutabil, melosul romanesc a fost intampinat cu emotii, cu enorma bucurie, de catre majoritatea conationalilor nostri, prezenti cu acest prilej in cunoscuta Cadogan Hall, importanta sala de concerte situata in inima capitalei Marii Britanii, o sala reconditionata recent, dotata cu o acustica convenabila, dar nu exceptionala; este sediul celebrei Royal Philarmonic Orchestra. Au tinut sa fie prezenti la concertul "Virtuozilor" bucuresteni nu numai numerosi romani din Londra, dar si altii sositi din Oxford, de asemenea din Kent . Momentul de speciala exaltare l-a adus revenirea Mihaelei, la solicitarea insistenta a publicului. In finalul aparitiei sale, a prezentat acea stralucitoare pagina pianistica - "Toccata" de Paul Constantinescu - moment definit de tanara pianista in tonurile unei policromii timbrale de o indicibila savoare. Personal, nu cred ca aceasta singulara prezenta artistica romaneasca moment, in sine, de o exceptionala valoare a putut influenta in sens pozitiv imaginea maculata cu care, pe nedrept, este perceputa tara noastra in spatiul britanic. Cred insa ca Institutul Cultural Roman, organizator in ultima vreme al unui numar semnificativ de manifestari in spatiul vest-european, ar trebui sa pregateasca din timp si cu speciala atentie acele evenimente destinate zonelor sensibile. Este drept, nici legislatia actuala din domeniul fiscalitatii nu sprijina aceasta etalare dinamica a valorilor romanesti, nici expansiunea lor in spatiul comunitar in care, institutional, vom fi integrati in urmatoarele saptamani. Nici autoritatile romanesti din teritoriu ma refer la cele de la Londra Ð nu au sprijinit promovarea publica a acestei manifestari importante, realizata cu sustinerea banului public. Nu a fost o voce zadarnica, ci una insuficient promovata. Mai avem de invatat la capitolul coeziune si eficienta in sustinerea unui scop comun!