Doamna de fier de la Casa Alba

Condoleezza Rice interpreteaza sonate de Beethoven, se trezeste la ora cinci dimineata si este cea mai docta persoana din preajma presedintelui american George W. Bush. Sotia presedintelui SUA divorteaza. Laura Bush a hotarit sa se desparta de sotul ei amorezat de secretarul de Stat, Condoleezza Rice. Anuntata acum o luna de ziarele romanesti, care citau tabloidele „The Globe“ si „The National Enquirer “, stirea nu s-a confirmat. De fapt, senzationala informatie n-a aparut deloc in ziarele si televiziunile mainstream din SUA. Dupa unii, totul ar fi fost o simpla resuscitare a unor zvonuri ieftine lansate anii trecuti de presa de scandal de peste Ocean. Cu toate acestea, nimeni nu poate nega existenta unor afinitati si chiar intimitati intre Bush jr. si Rice. Presedintele american nu ezita sa-si alinte subalterna cu diminutivul Condi si isi permite sa glumeasca in legatura cu pasiunea lor comuna pentru baseball. La rindul ei, Condoleezza Rice a gafat acum trei ani la o cina de la Casa Alba numindu-l pe Bush „sotul meu“ in loc de „presedintele meu“. Un „act ratat“ deloc nevinovat, spun vocile rele. Lasind la o parte zvonurile legate de relatia extraconjugala a lui Bush jr., apropierea dintre presedinte si Condi este explicabila, de vreme ce femeia-diplomat cunoaste familia Bush inca din 1989, cind a lucrat pe un post de consilier in echipa lui Bush-tatal. Pina sa ajunga aici, Condoleezza Rice a avut de depasit prejudecatile rasiale, impunindu-se in plan universitar ca un specialist de virf in politica internationala . Provenita din clasa mijlocie a americanilor de culoare, Condi s-a nascut in 1954 in Alabama, stat bintuit la acea vreme de fantoma Ku Klux Klan-ului. Parintii au facut tot ce-au putut pentru ca fiica lor sa nu sufere din pricina segregatiei rasiale si sa aiba o educatie de virf. Daca in copilarie visa sa devina pianista, la 16 ani decide sa urmeze studiile politice. Hotarirea a fost luata dupa ce Condi a asistat la cursul despre Uniunea Sovietica tinut la Universitatea din Denver de diplomatul ceh Joseph Korbel, tatal lui Madeleine Albright , viitoarea secretara de stat a lui Bill Clinton. Doctor in stiinte politice la 26 de ani, Rice ajunge profesor titular la Stanford la 33 de ani, fiind o voce foarte apreciata in domeniul relatiilor internationale. In 1989, trece de la teorie la practica, devenind consiliera a lui George Bush-tatal pe probleme legate de Europa de Est. In acelasi an, la intilnirea de la Malta, Bush i-o prezinta lui Gorbaciov pe colaboratoarea sa, spunind: „Ea este Condoleezza Rice. Tot ce stiu despre Uniunea Sovietica i se datoreaza“. Raspunsul suspicios al presedintelui rus ar fi fost: „Sper ca stiti multe despre Rusia!“, conform saptaminalului francez „L’Express“. Cu timpul, Condoleezza Rice va dovedi ca stapineste foarte bine domeniul politicii internationale si ca stie sa-si impuna punctul de vedere. Dupa ce se intoarce la catedra in perioada regimului Clinton, o data cu sosirea lui Bush jr. la Casa Alba, Condi e rechemata la Washington in calitate de consilier pe probleme de securitate nationala. Din 2005, e numita secretar de stat, devenind prima femeie afroamericana ce ocupa un astfel de post. Nu intimplator, in acelasi an, revista „Forbes“ o declara „cea mai puternica femeie din lume“. Reteta e simpla: o ambitie politica enorma si un program de lucru foarte strict. Rice incepe ziua la ora 5 cu exercitii de gimnastica si o incheie la 10 seara, cind, inainte de culcare, se relaxeaza cintind la pian. Cea mai apropiata consiliera a presedintelui Americii a fost alaturi de acesta in ultimii ani plini de razboaie si atentate teroriste. L-a incurajat sa ia decizii ferme dupa 11 septembrie si n-a obosit sa sustina necesitatea interventiei din Irak. Tot ea ghideaza politicile SUA privitoare la China, Rusia sau Orientul Mijlociu. Chiar daca este laudata pentru cunostintele sale de limba rusa, editia online a ziarului rusesc „Pravda“ a luat-o peste picior pe „doamna de fier“ de la Casa Alba. Motivul: in 2005, cu ocazia unei vizite oficiale in Rusia, Rice a recunoscut ca ii vine greu sa vorbeasca in limba rusa si a gafat la intrebarea daca va candida la presedintia Americii, raspunzind incurcata: „Da! Niet! Niet! Niet!“. Mai nou, Rice are de rezolvat inca o problema diplomatica : protestul Rusiei fata de proiectul SUA de instalare a unui scut antiracheta in Europa de Est. Dupa ce presedintele Vladimir Putin a declarat ca intentia SUA reprezinta o amenintare la securitatea Rusiei, Rice a declarat la Moscova in aceasta saptamina: „Nu cred ca se asteapta cineva ca SUA sa permita un fel de veto asupra intereselor americane de securitate“. In ciuda rezonantelor numelui sau, Rice nu este nicidecum un diplomat „cu dulceata“ („con dolcezza“). Din contra, este o interlocutoare de temut, o persoana extrem de inteligenta, dar inflexibila. Fantoma Razboiului Rece Condoleezza Rice a declarat la inceputul acestei saptamini, la sosirea la Moscova, ca nu se poate vorbi despre „un nou Razboi Rece“ intre Rusia si Statele Unite. „Unii lanseaza cuvinte, precum noul Razboi Rece. Ca persoana care a trait aceasta perioada si ca specialist, cred ca aceasta paralela nu-si are locul“, a spus diplomatul american. In completare, Rice a mai precizat: „Nu este o perioada usoara, dar nici nu cred ca este o perioada in care se produc lucruri catastrofale in relatiile noastre”. Antirasism In timpul studentiei de la Denver, Condoleezza Rice a asistat la o conferinta in care se spunea ca formarea unor familii din rase mixte conduce la scaderea nivelului intelectual al societatii. Revoltata, Rice s-a ridicat in picioare si i-a spus conferentiarului pe o voce calma, dar ferma: „Dintre noi doi, eu sint cea in stare sa cinte Beethoven si tot eu sint capabila sa vorbesc limba franceza“. Incorectitudine politica Convingerile inflexibile si mina de fier a doamnei Rice sint bine cunoscute inca din perioada in care a indeplinit functia de rector al Universitatii din Stanford (1993-1999). Ea a redus cheltuielile institutiei cu 10 milioane de dolari si a dat afara fara sa clipeasca o somitate academica de origine hispanica, desi s-a declarat tot timpul in favoarea minoritatilor. Dupa reducerile bugetare, asociatiile studentesti au intrat in greva foamei, dar nu au obtinut decit comentarii ironice.