Conducerea Operei Nationale din Bucuresti spera sa nu fie nevoita sa ia masuri restrictive, in contextul crizei economice, afirma Catalin Ionescu Arbore, directorul general al institutiei.
Arbore isi bazeaza afirmatiile pe faptul ca in cazul Operei Romane este vorba despre sustinere din partea statului, arata un interviu acordat NewsIn.
Reporter: Care este sustinerea financiara a Operei? Doar de la stat sau si din sponsorizari ?
Catalin Ionescu Arbore: In cazul Operei Romane vorbim, in primul rand, de sustinerea din partea statului. In alte tari nu exista asa ceva, ci o sustinere din partea unor concerne si firme foarte puternice financiar. Cum a fost Texaco pentru Opera Metropolitana din New York, timp de ani de zile.
Noi, din pacate, cu toata calitatea artistica, pusa, neindoielnic, alaturi de oricare alte case mari, am avut probleme de alta natura. Background-ul care tinea de dezvoltarea fireasca a unei institutii de un asemenea calibru a fost intrerupt in perioada de " autofinantare ", de mizerie, din perioada anilor '70-'90, care a distrus evolutia normala a institutiei. Din '90 incoace, toti ne-am chinuit sa incercam sa o aducem la un standard international.
La noi este greu sa beneficiem de sustinere privata, pentru ca legea sponsorizarii nu prevede niste avantaje reale pentru cei care ar putea sau ar dori sa se implice.
R.: Care este atunci, la noi, raportul dintre sustinerea statului si cea venita din partea firmelor, din fonduri private ?
C. I. Arbore: Peste 90% din fonduri vin din partea statului. In general, am avut sustinere de la firme pentru un anumit eveniment, cand am dorit sa aducem un invitat special. Dar nu exista sustinere per total. Initiativele de sponsorizare din partea firmelor s-au facut mai mult pe criterii de afinitate cu fenomenul operei, in general, decat pentru niste beneficii reale, scutiri de taxe.
R.: Partea a doua a stagiunii, din 2009 va fi marcata de restrangeri de buget?
C. I. Arbore: Este posibil. Criza, odata pornita, nu poate fi controlata. Deocamdata, nu stie nimeni daca este sau nu criza. Este posibil ca panica sa nu fie justificata, iar masurile care se iau sa fie pur preventive. Dupa cum iarasi, este posibil ca totul sa fie real si masurile restrictive sa fie necesare, pentru a preveni inrautatirea situatiei. Deocamdata ne abtinem sa impunem masuri restrictive.
E ciudat ce se intampla, pentru ca am deschis ochii in meserie intr-un moment in care criza romaneasca incepuse si restrictiile erau zdravene.
(...) Ar fi pacat sa ne intoarcem la acele vremuri, pentru tot ce am recuperat intre timp. Nu spune nimeni sa cheltuim inutil, sa fie opulenta, pe care nu ne-am permis-o, de fapt, niciodata. Ne-am permis, doar, sa ne facem ca e lux. Repet, pentru ca luxul e necesar la Opera.
Cladirea Operei ar trebui daramata si construita alta noua
R.: Printre proiectele care tin de reabilitarea Operei se numara si reamenajarea salii de spectacol?
C. I. Arbore: Da, este un proiect cu fonduri europene la nivel national, de care au beneficiat toate institutiile subordonate Ministerului Culturii. E vorba de reabilitarea cladirii, in sine, care va fi facuta in asa fel incat activitatea curenta sa nu fie intrerupta.
Acesta e un obligo al proiectului, deja finalizat, care se va intinde pe o perioada de trei ani. Asteptam licitatia, pentru gasirea firmei care sa puna in practica acest proiect.
Unul din scopurile lui consta in utilarea si reamenajarea spatiului de scena, aducerea sa la un standard cat de cat actual. Plusul din sala va fi scos, pe jos se va pune parchet, scena se va extinde inspre parcarea din spatele cladirii.
Cele 11 milioane de euro alocate Operei Nationale pare sa fie o suma astronomica, dar este foarte mica, in comparatie cu ceea ce ar trebui. E drept ca aceasta cladire nu a fost gandita pentru necesitatile unei institutii mari. E la nivelul anilor '53, iar noi suntem in 2009.
R.: De ce spuneti acest lucru?
C. I. Arbore: Lumea a evoluat in gandire, in necesitati si dimensiunile cladirii nu se mai potrivesc pentru montari la standarde actuale. Pe de alta parte, nimeni nu va mai construi prea curand o cladire de opera in Bucuresti, asa ca singura solutie este sa se refaca ce se mai poate din ce avem acum la dispozitie.
Poate ca ar fi chiar mai ieftin sa daramam o jumatate de cladire si sa o refacem, dar nu avem cum, pentru ca e cladire de patrimoniu. E un cerc vicios. S-a gasit totusi aceasta solutie, ca scena sa fie modernizata. De curand am vazut ultimele scene construite in Europa, cu tot ceea ce inseamna utilaj necesar.
Ca sa putem rivaliza cu asa ceva, singura solutie ar fi raderea acestei cladiri si construirea alteia. Pana la urma, si daca ar veni cineva si ar spune, uite, spune-mi de cati bani ai nevoie si eu ti-i dau, pe noi ne incorseteaza aceasta cladire, in comparatie cu tot ce am vazut, de exemplu, la Copenhaga si la Oslo.
