"Intr-adevar, miliarde de oameni vor muri datorita schimbarilor climaterice?" "Da. Datorita incalzirii, cea mai mare parte a suprafetei globului se va transforma in desert. Supravietuitorii se vor regrupa in jurul Arcticii. Dar nu va avea loc toata lumea, si atunci vor fi razboaie, populatii dezlantuite, seniori ai razboiului. Nu Terra va fi amenintata, ci civilizatia". Cele de mai sus le-a spus unul dintre cei mai straluciti savanti ai ultimelor decenii, prof. englez James Lovelock, 86 de ani. Ideile lui il plaseaza pe linia lui Newton, Maxwell sau Darwin. Incalzirea climei nu-l preocupa doar pe el, ci si institutii de mare importanta precum Pentagonul, care, in 2003, a comandat un raport pe tema respectiva, prezentat de AgoraVox.
Document pastrat in seifuri
Concluziile sunt atat de alarmante incat cele mai inalte autoritati de la Washington le-au tinut sub lacat. Nu mai suntem in anii '70, cand tema era subiect de carti de science-fiction. Potrivit autorilor, "scopul acestui raport este de a imagina ceea ce este de neconceput, si anume respingerea frontierelor cercetarii actuale privind schimbarile climaterice, pentru a intelege mai bine implicatiile posibile pentru securitatea nationala a SUA". "Raportul secret al Pentagonului privind schimbarile climaterice" a fost comandat de Pentagon sub conducerea lui Andrew Marshall, influentul consilier al lui Donald Rumsfeld . Autorii sunt Peter Schwartz, consultant la CIA si fost responsabil cu planificarea la Royal Dutch/Schell, si Doug Randall de la Global Business Network, un cabinet de consultanta cu sediul in California. Documentul fusese "livrat" in octombrie 2003, dar divulgarea sa in afara sferelor militare a fost impiedicata de autoritatile americane, deoarece concluziile lui erau in opozitie cu tezele aparate in general de Administratia Bush. Aceasta apriga controversa a tinut in parte ascuns fondul raportului si, in mod paradoxal, cele mai importante parti ale mass-media au evocat slab concluziile lui. Mai intai, trebuie subliniat demersul cu totul original al autorilor: nu este vorba despre a sti daca pamantul se incalzeste, nici in ce mod, ci de a se pune problema consecintelor pe care le poate avea o modificare brusca a climei asupra securitatii nationale a SUA. Nici vorba de filantropie aici, ci de un act politic, in sensul de a anticipa corect pentru a actiona mai bine. In al doilea rand, autorii nu emit ipoteza unei modificari graduale a climei - care este cea pe care o evocam cel mai adesea - ci, mai curand, aceea a unei rupturi bruste, la orizontul anului 2010, adica maine, ruptura pe care o considera deosebit de plauzibila, luand in considerare indiciile stiintifice convergente si avand o privire retrospectiva asupra modificarilor climaterice intervenite in cursul ultimilor 20.000 de ani, in special in perioada denumita "Driasul recent" de acum 12.700 de ani, apoi in cursul unui episod de racire a pamantului, de acum 8.200 de ani, care serveste de referinta pentru scenariul avut in vedere, si, in sfarsit, in momentul micii ere glaciare, care a durat din secolul al XIV-lea pana in secolul al XIX-lea.
Scenariul "catastrofelor anuntate"
Pentru Randall si Marshall, problema nu este de a sti daca acest lucru se va petrece, ci cum trebuie actionat de vreme ce acest lucru se va intampla. In acest sens, ei aplica ceea ce filozoful francez Jean Pierre Dupuy preconizeaza in lucrarea sa "Mica metafizica a Tsunami", care descrie atitudinea ce ar fi de dorit sa se adopte in raport cu "catastrofe anuntate": trebuie actionat ca si cum acestea au avut deja loc pentru a te putea asigura mai bine! Scenariul descris in raport, care se bazeaza pe date stiintifice incontestabile, este urmatorul: incalzirea climaterica progresiva pe care o constatam de mai multe decenii determina, in prezent, o incetinire abrupta a circulatiei termohaline oceanice - curenti oceanici la mare adancime care joaca un rol crucial in regularizarea termica a Terrei -, sub efectul racirii oceanelor, ca urmare a topirii gheturilor si a "temperarii" acestora. Acest fenomen induce reactii in lant asupra climei mondiale, ca, de exemplu, o perturbare majora a Golfului Stream care scalda coastele europene. Astfel, aceasta situatie ar putea determina, in cativa ani, "ierni mult mai aspre, o reducere drastica a umiditatii solului si aparitia unor vanturi mai violente in anumite regiuni, care furnizeaza in prezent o importanta parte din productia mondiala de hrana". In consecinta, "cu o pregatire necorespunzatoare, rezultatul ar putea fi o scadere semnificativa a capacitatii ecosistemului Terrei de a suporta populatia".
Previziuni confirmate de Katrina
Astfel, pentru Europa, aceasta ar insemna o scadere anuala a temperaturilor cu 3,2oC in perioada 2010/2020, cu viscole si furtuni mult mai frecvente, o restrangere a resurselor de apa si zone agricole puternic afectate, toate acestea facand mediul nostru inconjurator mult mai putin primitor. Acest lucru pare aproape abracadabrant, dar, atunci cand citesti litera p23 din raport, unde se spune ca, "incepand din 2005, anumite regiuni din lume resimt mai intens efectele acestor variatii climaterice. Furtuni si taifunuri mai puternice provoaca unde de furtuni...", nu te poti impiedica sa nu te gandesti la uraganul Katrina si la nenumaratele sale efecte. Or, cele de mai sus au fost scrise in 2003! La finalul scenariului, clima este profund "dereglata" pe ansamblul globului, atragand dupa sine modificari importante ale ecosistemelor - seceta, diminuarea resurselor alimentare, un acces mai dificil la apa potabila, zone devenite imposibil de locuit... - ceea ce provoaca profunde dezechilibre economice, sociale si politice pe toata planeta. In fapt, capacitatea de incarcare sau capacitatea de primire, adica aptitudinea Terrei si a ecosistemelor sale familiare, care includ sisteme sociale, economice si culturale, de a asigura subzistenta unui numar finit de persoane pe planeta, va avea atunci de suferit pretutindeni in lume.
Scenariul negru
Acest concept privind capacitatea de primire, care este dezbatut de aproape 200 de ani de teoreticieni precum Malthus, care publica, inca din 1798, eseul asupra "Principiului populatiei" si efectul sau asupra ameliorarii viitoare a societatii, ar fi atunci repus in discutie in mod dramatic. In fapt, de obicei, capacitatea de incarcare creste indeosebi sub efectul progresului tehnic, care permite absorbtia cresterii populatiei, dar o degradare brusca a capacitatii de incarcare, necompensata, antreneaza aproape mecanic o diminuare a populatiei sub efectul foametei, maladiilor sau razboaielor... Sistemul se autoregleaza intr-o oarecare masura. Din acest moment, modificarea climei ar avea ca urmare un teribil salt inapoi al umanitatii, daca aceasta nu se pregateste corect, indeosebi cu tensiuni din ce in ce mai mari pentru accesul la resurse din ce in ce mai rare, care antreneaza conflicte, migratii masive, razboaie, strategii ultraprotectioniste... In fata acestui scenariu negru, dar plauzibil - sa reamintim inca o data principalul obiectiv al raportului: asigurarea securitatii SUA - autorii preconizeaza sapte masuri: - ameliorarea modelelor de previziuni climaterice, pentru a valida scenariile de schimbare climaterica intr-un mod mai exact; - reunirea modelelor complete de previziuni cu privire la efectele schimbarii climaterice, pentru a evalua mai bine impactul acestor schimbari; - crearea instrumentelor de masurare a riscului - pentru fiecare tara sau fiecare regiune; - identificarea strategiilor proprii, pentru securizarea accesului la resurse rare; - pregatirea raspunsurilor adaptabile la noile nevoi, pentru a face fata bolilor, migratiilor; - studierea implicatiilor locale, in special pentru zonele agricole; - explorarea optiunilor geotehnologice de control al climei. Dincolo de scenariul propus, aceasta este esenta demersului raportului tinut secret aproape trei ani de zile, caruia tsunami si Katrina din 2005 i-au completat sumarul.
