Pentru ca, spre exemplu, reprezentarea Maltei ar crea o inegalitate intre maltezi si francezi, cita vreme in termenii reprezentarii un maltez are de saisprezece ori mai multa influenta decit un francez in Consiliul European si de zece ori in Parlament. In acest fel, Europa ar fi „partial devitalizata de acest straniu sistem in care marile state au renuntat sa foloseasca argumentul marimii lor“. In fond, e simplu: cei mari sa conduca, cei mici sa-si accepte conditia.
Prin urmare, sa prevaleze legea celui mai tare! Sa fi ajuns democratia intr-un asemenea impas incit sa nu mai conteze principiile sale? Caci legea celui puternic nu e compatibila cu democratia decit, eventual, in panseurile inamicilor sai.
Publicitate
O astfel de abordare e posibila doar daca democratia e privita ca un instrument, intre altele, ea poate fi inlocuita - in functie de sensibilitatea publicului - fie cu surogatele sale, fie, de ce nu, chiar cu contrariul sau.
Voluntarismul, bine camuflat in realism, manifestat, poate fara intentie, de Debie evoca rezervele unei parti a clasei antreprenoriale si a noilor elite fata de democratie. Dependenta, prin chiar principiile sale fondatoare - libertatea si egalitatea -, de dimensiunea sociala, democratia incepe sa fie considerata o excentricitate costisitoare. Or, influenta statelor mici in UE avea ca fundament tocmai asigurarea libertatii egale pentru toti.
Si daca scepticismul democratic e la moda si pe la case mai mari, de ce n-ar fi si la noi? In fond, tema lipsei de consistenta a democratiei nu e chiar atit de stranie in peisajul public romanesc. Si, uneori din candoare, de cele mai multe ori din rea-vointa, confuzia dintre democratie si vot e folosita pentru a consacra legitimitatea.
Ideea ca legitimitatea ar putea fi rezultatul unui artificiu electoral e una dintre iluziile epocii noastre. Pe de o parte, ca legitimitatea nu e doar democratica o stim deja de la Max Weber, pe de alta parte, ca votul nu poate transforma peste noapte un tiran intr-un militant pentru drepturile omului e o tragica realitate istorica.
Votul e mult mai batrin decit democratia. Sufragiul universal, prin care votul a fost democratizat acum doar un secol, nu a schimbat insa natura instrumentala a alegerilor. Prin vocatia sa, votul este aristocratic. Din aceasta perspectiva, practica vechilor atenieni de a selecta dregatorii prin tragere la sorti e elocventa. Caci a alege pe cel mai bun inseamna a ierarhiza, principiu strain democratiei.
Si, oricum, nici adevarul, nici dreptatea nu se decreteaza prin vot. Din contra, tirania majoritatii e folosita pentru a pune democratia intre paranteze.
Cam asa se intimpla si cu alegerea directa a presedintilor Consiliilor Judetene. Departe de a fi democratica prin sine, alegerea lor trimite spre legitimarea electorala a oligarhiei locale. Cum, de altfel, si desenul colegiilor uninominale, ce se va incheia dupa al doilea tur al alegerilor locale, nu va spori influenta cetatenilor, ci va consfinti dominatia locala a partidelor.
In absenta fundamentului valoric, a democratiei, instrumentul poate fi folosit in orice fel. Si, daca scopul scuza mijlocul, atunci mijlocul - votul direct - nu va fi decit confirmarea rolului plutocratiilor locale in societatea romaneasca. Nici democratia locala, nici coerenta administrativa, nici regionalizarea nu vor mai conta atunci. Quod erat demonstrandum!
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro
