Dalai Lama vrea sa-l cunoasca pe Sergiu Matei

Sergiu Matei, primul om care a demonstrat crimele comise de granicerii chinezi asupra tibetanilor care merg spre Dalai Lama, este prezent la Berlin si a luat parte aseara la Gala „Cinema for Peace”. Anul trecut, operatorul Pro TV, alpinist amator, a filmat impuscarea a trei tibetani de catre chinezi in trecatoarea Nangpa. Acestea sunt singurele imagini filmate in 50 de ani, care probeaza un lucru stiut de multa vreme si ignorat, acela ca anual 2-3.000 de tibetani sfarsesc impuscati ca iepurii de soldatii chinezi. La gala de aseara au luat parte, ca in fiecare an, personalitati care spera ca prin celebritatea lor sa ajute cauza Tibetului. Printre altii, George Clooney, Martin Scorsese, Catherine Zeta-Jones, Monica Bellucci si Milla Jovovich . Unul dintre momentele importante ale serii a fost filmul pregatit de Sergiu Matei si prezentat de Richard Gere. Am realizat interviul de mai jos sambata seara, imediat dupa ce Sergiu Matei a ajuns la Berlin. As risca o presupunere, cred ca pentru roman mai important decat gala e faptul ca in luna martie o sa-l cunoasca pe Dalai Lama. - Te-a invitat pentru ce ai filmat? - Sau pentru ca am salvat un tibetan, pe Choeron. Salvat mi se pare pretios spus, dar l-am salvat. Se ascunsese in toaleta - un cort de un metru jumatate pe un metru jumatate -, se acoperise cu pietre… - Si chinezii unde erau? - La 20 de metri de noi. L-am luat de acolo, l-am tinut ascuns, a trebuit sa-i conving pe cei care lucrau in tabara de baza avansata pentru alpinisti sa ma lase sa-l duc acolo. Si l-am dus sub pretextul, daca il gaseau chinezii, ca l-am angajat eu din orasul tibetan Tingri sa-mi spele sosetele… L-am scos dupa vreo patru ore de acolo si l-am tinut pana la 2 dimineata. Pe urma i-am dat haine, un schimb de-al meu de Polar, ca avea tenisi in picioare, la 5.700 metri si minus 11 grade. A scapat. A ajuns in Nepal, dupa aia a fost dus in India, mi-au spus cei de la Saving Tibet, organizatia lui Richard Gere. M-a sunat o femeie care lucreaza pentru organizatie, Kate Sounders, si mi-a trimis fotografii cu el. Mai avea inca Polarul pe el. Are 29 de ani, e de-o varsta cu mine. Deci am un frate. „Îi impusca la fel ca pe iepuri, «target practicing»” - Cum ai ajuns la Saving Tibet? - Au ajuns ei la mine, dupa ce am dat materialul pe post. Anul trecut, in toamna. Eu in expeditie am plecat pe 25 august 2006, dar am filmat pe 30. Am fost cu Alex Gavan, dar separat de alta expeditie romana, care era tot atunci. Ei erau doi in tabara. Jos eram eu, staff-ul taberei de baza avansata (ABC) si inca un medic danez. Facusem un edem pulmonar, pentru ca am urcat prea repede pana la 7.000 metri, asa ca am coborat singur 1.300 metri, 54 kilometri. - Mai lucrezi la Pro TV? Nu te ia Richard Gere in organizatia lui? - Sa vedem acum ce se intampla. Sincer sa fiu, sper. - De ce nu s-au mai filmat pana acum tibetani impuscati de chinezi? - Erau 300 de oameni in ABC la ora aia si nici unul n-a scos camera sa filmeze. Oamenii nu se baga si agentiile mari de alpinism ii incurajeaza sa nu faca nimic, ca sa nu li se restrictioneze accesul pe partea respectiva la munte. Acum, daca exista dovada, sa vedem ce o sa faca guvernele. Eu vreau sa nu-i mai omoare. Îi impusca la fel ca pe iepuri, „target practicing”. Momentul impuscarii l-am surprins la trei tibetani. Doi au fost grav raniti, celalalt a murit, din informatiile pe care le-am avut acolo. Un baiat de la bucatarie, tibetan, s-a dus in tabara de baza a chinezilor, ca acolo ii tineau. Si acolo spuneau chinezii ca au omorat opt. - Tu la ce distanta erai cand ai filmat? -7-800 metri. Eram in cortul-bucatarie, imi beam cafeaua de dimineata si fumam o tigara, burzuluit de somn. Am auzit rafale de arma automata. Am scos camera, am pus-o pe trepied, ascunsa in spatele unor corturi si, printr-o deschizatura oferita de cele doua corturi, am filmat. Pana la un moment dat, cand a aparut un granicer chinez la vreo 20 de metri de mine - eu n-am realizat, eram cu ochiul in viewfinder -, iar in momentul acela am intors capul in partea dreapta si atata am mai apucat sa fac, sa pasesc intre camera si el, sa acopar camera cu corpul meu. Daca intorceam capul intai in stanga, ma impusca pe loc. Cand am dat imaginile pe Pro TV nu m-am gandit la faima. Eu cautam un scut la ora aia si singurul scut pe care il are un jurnalist e sa faca tam-tam. „Ma lasati pana dupa Olimpiada?” - Ai primit reactii oficiale? Ambasada Chinei? - Nu stiu, sincer nu ma intereseaza, dar de ziua Regelui am avut filmare la Palatul Elisabeta si era acolo ambasadorul Chinei, m-am dus direct la el si i-am spus cine sunt, am vorbit cu el si l-am intrebat: „Bai, omule, imi faceti ceva?”. Oricum nu-mi spunea el. Dar eu sunt un tip care inca mai crede in Mos Craciun si in Dumnezeu. Si sunt mai direct. L-am intrebat: „Îmi faceti felul sau ma lasati pana dupa Olimpiada?”. 2-3.000 de tibetani mor impuscati pe an si sunt ingropati acolo, pe ghetar. Kelsang Nantzo, calugarita pe care am vazut-o impuscata, avea 15 ani. La varsta asta nici nu stii cu ce se leaga lumea asta la cap. În Romania abia ti se elibereaza un buletin. - Cu Richard Gere ai vorbit pana acum? - Da, la telefon. Ei, dupa filmuletul meu, s-au dus in Daramshala, unde e Dalai Lama in exil, au vorbit cu ei si intr-adevar s-a confirmat ce am spus eu. - Au luat legatura cu autoritatile chineze ? - Da, dar au spus ca tibetanii au murit de rau de inaltime. - Tu ai o slabiciune pentru Tibet? - Eu am o slabiciune pentru munti si aveam o chestie cu Himalaya pana sa ajung sa vad incidentul asta. Fac alpinism de vreo 10 ani si mai sus de atata nu poti sa urci decat daca iei avionul. Visam sa ajung pe Himalaya, dar acum tot sensul pentru mine s-a schimbat mult. Acesta e un pret pe care generatii de alpinisti au preferat sa-l treaca sub tacere, fara sa ia nici o dovada, fara sa faca nimic. E un pret mult prea mare pentru escaladarea unui varf. E numai un munte pana la urma, o sa ramana acolo. - Ce-o sa-i zici lui Dalai Lama? - Nu stiu ce sa-i zic. O sa-i zic probabil „Striga mai tare!”. Ce s-a intamplat la noi in 1989 traiesc ei de 50 de ani. O sa ma duc la el, la Daramshala, probabil cu Richard Gere. O sa vina si o echipa de la Pro TV si niste oameni de la CNN. Data nu e stabilita clar, deocamdata e fixata intre 19 si 24 martie. „E o bucurie si o onoare sa-l vezi pe cel mai cuminte om al lumii” - Dar dintre alpinisti nu ti-a spus nici unul „Sergiule, tata, mai gandeste-te!”? - Nu. Ei toti aveau camere, dar au facut fotografii pe ici-pe colo. Pe langa fotografiile mele au mai aparut maximum 10 fotografii cu acelasi incident. Un polonez, un sloven, un englez si un australian au facut pozele. Si au mai vorbit niste americani, dar n-au venit cu nici o proba. Se stie de atatia ani, dar daca n-ai dovada… Mie nu mi-au spus ceilalti sa nu dau imaginile pe post, dimpotriva. „Arata lumii ce se-ntampla!” OK, dar eu sunt un soricel mic. Nu contez pentru un imperiu cum e cel chinez. N-am facut decat ce ar trebui sa faca un om pentru un alt om. Suntem toti la fel si suferim la fel. Pe Richard Gere nu-l doare degetul mai tare decat pe mine daca ne taiem la fel. Eu nu judec, nu spun ca ce face China e bine sau rau, dar am vrut sa arat ce se intampla si sa las oamenii sa judece. Am fost foarte surprins de reactia trusturilor de mass-media din lume. Au fost mult mai interesati decat media romaneasca, mai putin Pro TV, care a avut exclusivitate. Norocul meu e ca am reusit sa scot caseta de acolo. A fost la vedere tot timpul, dar chinezii nu s-au gandit ca sunt atat de stupid s-o tin la mine. Se gandeau ca am ascuns-o prin bocancul de altitudine, printr-un sac de dormit, ceva. Cand am filmat sau cand l-am ajutat pe Choeron nu mi-a fost frica, dar mi-a fost frica la granita Chinei cu Nepalul si la Aeroportul din New Delhi, cand a venit direct la mine un nene care mi-a spus ca e atasat la ambasada austriei din New Delhi si a inceput sa ma intrebe varii chestiuni. Abia cand am ajuns in Romania am inceput sa realizez ce car cu mine. - Cat ai filmat cu totul? - Scena respectiva tine doua minute, dar totul a durat mai mult de o ora. Am facut un filmulet de 17 minute, care incepe cu ideea mea despre Himalaya cand am ajuns acolo si se termina cu imaginea unei fotografii din anii ‘20. Cand te uiti la o poza din anii ‘20 te uiti la copia unui om. Exact asta s-a intamplat. Am vazut ultimele momente din viata calugaritei Kelsang Nantzo, care mergea spre Dalai Lama, spre libertate. - Cum te-a schimbat experienta prin care ai trecut? - Experienta asta nu e o maturizare, cum spun multi, dar dispare frica de moarte. Oamenii astia merg in sir indian si, daca unul e impuscat, nu se intorc la el, merg mai departe. - Te vei vedea cu Dalai Lama si pentru acesti oameni care n-au reusit sa ajunga la el. - Eu nu ma duc pentru mine neaparat. Normal ca e o bucurie si o onoare sa-l vezi pe cel mai cuminte om al lumii.