Cutremurul din 13 decembrie
Iata doua enunturi de la stiri. Unul este: Sintem o tara cu o activitate seismica atipica si ar trebui sa fim mindri de asta. Nu-i asa? O atitudine nationala. Alt specialist a fost intrebat daca s-a indesit activitatea seismica, iar el a replicat: Da, asa este, si fiind vorba de o stiinta sint mai multe teorii, adesea contradictorii, unii spun ca daca sint cutremure mai dese e bine ca se descarca energia, altii ca daca sint cutremure mai dese e rau, se apropie unul mai mare. Fiecare sa creada insa dupa cum ii e firea. Daca e mai optimist crede una, daca e pesimist crede alta. E un fapt stiintific sa spui ca nu poti face previziuni in zone necunoscute, ce e amuzant e cinismul formularii corecte. Televiziunea informeaza, nu prezinta atitudini fataliste.
Acolo-aici
Acolo e mai mult control, profesionalism, dar si multa previzibilitate. Am stat o vreme in Italia. Acolo problematizarea, discutarea in termeni de psihanaliza, filosofie si sociologie populara, era si a moderatorilor, si a invitatilor. Ti se dadea impresia unui pospai de informatie, sigur limbajul acesta era superficial dobindit la televizor, nu era un nivel net superior, dar era o uniformizare si dadeau senzatia ca se inteleg. In realitate, la un moment dat, e o plictiseala cu aceleasi intrebari - aceleasi raspunsuri. La noi, nu se problematizeaza. La noi, limbajul tradeaza atitudinea taraneasca, fatalitica. Asa a fost sa fie! Se regaseste in emisiunile de stiri, emisiuni ce ar trebui sa vorbeasca despre cauze exacte. Problemele sint seduse si abandonate. Nu exista pasiunea lui De ce?. De ce fura un ministru? Pai, nu-s toti corupti? Nu ai nevoie de de ce? Riscul este sa nu-ti exersezi gindirea si nici sa nu inveti din intimplari. Acolo avem abundenta de clisee , dar ceva-ceva se lipeste. Aici nu inveti nimic, fiindca le stii pe toate de la inceput.
Marile probleme - marii comunicatori
Pai, marile probleme ale societatii sint analizate in limbaj de la coltul strazii. Vezi familiaritatea moderatorului cu invitatul si interventiile lingvistice gen: ei, as, mai sa fie!, aiurea!. Apar repede si vedetele acestui tip de limbaj.
Gigi Becali, Dumitru Dragomir. Oameni spontani, pitoresti, excesivi pina la capat. Sint adusi pentru spectacolul vorbelor, care frizeaza penalul. Trebuie sa-i dai telespectatorului ce este aproape de nivelul lui, presupus chiar mai jos de nivelul strazii, asta e o alta idee regasita in stiri si talk-show-uri. Cu totii facem erori in comunicarea orala, dar sint abundente la marii comunicatori semnele inculturii, semne ale mediului din care provin. Exista formule care te claseaza: ei face! In opozitie, a sarit in ochi care al lui Tariceanu. Lumea avea asteptari mai mari si a socat. Cind auzim pa si da la un mare comunicator ca Gigi Becali, atunci clar se accentueaza latura inculta. Telespectatorul vede unul cu limbajul sau pe ecran, unul care aduce audienta. Il aduci pe Vanghelie. Face citeva dezacorduri, face circ. E adus pentru audienta sau pentru prestigiu?
Vanghelie pas inapoi
Gramatica a lovit in acest caz. E meritul emisiunii lui Turcescu. A creat cadrul de contrast. Telespectatorul vede clar ca Turcescu vorbeste cumva, Vanghelie altfel. Daca moderatorul vorbeste la fel ca Vanghelie, atunci asta e norma.
C.T. Popescu
Caz fericit. Analiza textelor lui arata efecte controlate. Socheaza. Provoaca. De ce nu-l iei in seama pina la capat? Fiindca marca de spectacol exista tot timpul.
Emisiuni gen 9595
Fascinante emisiuni cu psihologul-moderator. Avem limbajul psihologului-moderator care incearca sa teoretizeze, sa introduca teme moral-psihice si stilul autentic al omului transformat in caz de analiza. Omul acela priveste si nu-si mai intelege viata. E o ruptura: psihologul are textele lui, ce-i drept nu foarte specializate la noi, mai apropiate de intelepciunea traditionala, umana, gen e bine sa faci asta - nu e bine sa faci asta si prejudecatile omului-caz. Omul se uita cu oarecare rabdare care sint implicatiile. Pleaca asa cum a venit.
C.V. Tudor
Exista o razbunare a limbii, ceea ce ne poate da sperante si pentru stilul lui Becali. Vadim Tudor e un caz complicat. Retorica sa umflata, termenii mesianici, discursul apocaliptic sint ale lui si s-au banalizat prin repetare.
El s-a mai dezumflat fiindca si altii au preluat discursul.
