M-am atasat de fiecare dintre povestile de la Daruiesti si cistigi si n-am putut niciodata sa fac o ierarhizare intre ele. In caz contrar, s-ar si naste intrebarea de ce le-ai mai facut atunci pe celelalte daca ti s-au parut mai putin impresionante?. Sint povesti ale unor oameni care au facut tot ce au putut singuri pina in momentul in care pur si simplu nu s-au mai putut descurca.
Totusi, atasarea
In urma cu citiva ani, a existat totusi istoria unui bunic de vreo 70 de ani, care m-a impresionat mai mult. Era din Ploiesti si ramasese singur cu cinci nepoate care erau surori si carora voia sa le asigure un acoperis deasupra capului pentru a nu ramine pe drumuri. Gratie emisiunii, le-am putut oferi o bursa lunara. Doi sau trei ani dupa aceea, bunicul a tot venit la Pro TV si ne-a aratat facturile si chitantele cu tot ceea ce cumparase, precum si fotografii cu casa in diferite stadii de constructie.
Cine pierde, cine cistiga
Marele cistig al emisiunii este evitarea desensibilizarii. Traim intr-o lume in care fiecare se salbaticeste din diferite motive. Incercarea de a empatiza cu toti cei de acolo este marele cistig al emisiunii. Macar o luna pe an trebuie facuta o cura de resensibilizare. Nu cred ca exista un exces de caritate, cit mai degraba un exces de speculare a caritatii in media romaneasca. Fiecare ar trebui sa-si verifice sinceritatea cu care face anumite demersuri caritabile. Vei cistiga imparatia cerurilor, spune Biblia, asa incit nu intotdeauna cistigul este unul neonorabil. Saracia in Romania nu va fi niciodata eradicata total, asa ca aceasta caritate si emisiunile de rigoare trebuie sa existe. Unii o fac intr-un fel, altii intr-altul.
Imun la manele
Accept faptul ca televiziunea este domeniul de activitate cel mai direct conectat la piata. Atita timp cit in aceasta piata sint incluse si manelele, nu pot decit sa observ ca si acestea trebuie oferite publicului. Ca nu-mi plac mie si ca n-o sa particip niciodata la promovarea manelelor, asta este deja cu totul altceva. Deocamdata, nimeni din PRO TV nu mi-a cerut acest lucru si sper sa nici nu se intimple vreodata. Daca mi s-ar cere, probabil as spune nu.
Pro versus contra
In televiziune, daca ramii incremenit intr-un proiect care nu mai are legatura cu realitatea, dispari pur si simplu. Schimbarile trebuie duse in directia in care se duce publicul. N-am crezut niciodata in ideea ca televiziunea trebuie sa-si educe audienta, cu atit mai mult cu cit vorbim de o televiziune privata. Cred ca traim intr-o perioada in care publicul si-a pierdut interesul pentru lucrurile serioase si doreste pur si simplu sa traiasca mai lejer. Emisiunea Parte de carte ramine tocmai pentru aceea cu un public si un rating limitat. Nu asta este dorinta PRO TV-ului, insa doar atita lume educata mai exista acum in Romania. Cum as putea sa-i ofer cinci emisiuni Parte de carte intr-o saptamina, cind el abia poate sa inghita una?
Emisiuni la suflet
Toate cele pe care le-am facut pina acum. Traiesc cu speranta ca sufletul meu nu este unilateral .
M-as considera periculos de unilateral daca as face astfel de clasificari. Tocmai de aceea merg in paralel cu unele dintre emisiuni. N-as putea sa le fac atita timp cit le-as simti proaste sau false si probabil ca primul care mi-ar cere sa le opresc ar fi Adrian Sirbu.
De ce-i nevoie in PRO
La fel ca in Romania, si-n PRO TV este nevoie de o reasezare a valorilor. Cei care cred ca au descoperit valorile absolute si nu considera ca trebuie sa le reaseze din cind in cind fac o mare greseala.
