Cand e Ajunul Craciunului nu e bucurie mai mare decat sa fii la poalele muntilor acoperiti de o mare de alb, in Bucovina. Bucatele calde, smantana care curge in valuri in mancarurile traditionale, ninsoarea care dureaza zile intregi si urarile calde ale colindatorilor completeaza tabloul feeric.
Clinchetul clopoteilor colindatorilor si carutele trase de cai impunatori te trezesc din visare. Linistea devine chiar apasatoare pentru un om obisnuit cu ritmul de viata din orasele mari, dar orice pauza e binevenita. Se tot aude ca sarbatoarea Craciunului e scumpa, ca bucatele puse pe masa ajung la cateva sute de lei, dar aici, in inima Bucovinei, oamenii sunt harnici si plini de voie buna iar bucatele sunt muncite cu sudoarea fruntii.
Obiceiul spune ca orice lucru imprumutat se restituie de Craciun, pentru ca se considera ca nu este bine sa ai lucruri imprumutate in timpul sarbatorii. Masa de Craciun e rezultatul muncii unui an intreg, iar criza economica de care se vorbeste de cateva luni in toata tara nu se simte aici. " Deschide usa , crestine" se aude la portile bucovinenilor, care primesc pe rand fiecare grup de colindatori si ii recompenseaza cu de-ale gurii.
Irozii merg la colindat pe durata sarbatorilor, incepand cu Craciunul si pana la anul nou. Grupurile irozilor sunt formate din personaje biblice precum craii, Irod imparat, preotul Ozia, ingerul si ciobanul. Ocupatia austriaca a zonei dintr-o anumita perioada se resimte in portul colindatorilor, cat si in mancare.
Chisca n-o sa mancati mai buna in alta parte - acum se prepara cu orez, dar batranii o preaparau in sange sau cu crupe de hrisca. Miroase a brad si e multa zapada... atmosfera este ideala pentru a va reimprospata amintirile din copilarie. Concluzia e ca traditiile bat imaginile idilice si moderne care ne sunt prezentate an de an. Nimic nu se compara cu sarbatorile de iarna petrecute la caldura sobei.
