Constantinescu publica scrisorile de la Clinton

Fostul presedinte al Romaniei face dezvaluiri privind inceputul unui drum care ne va duce in NATO „Va rog sa-mi permiteti sa clarific faptul ca decizia mea nu este un refuz al aspiratiilor NATO ale Romaniei si nici al Romaniei", ii scria, acum 10 ani, presedintele SUA Bill Clinton omologului sau roman, Emil Constantinescu . Decizia SUA fusese luata, Romania nu urma sa primeasca invitatia de a se alatura NATO la summitul din 1997 de la Madrid. Totusi, americanii ne-au oferit „parteneriatul strategic". Fostul presedinte al Romaniei a pus la dispozitia publicului scrisorile primite de la omologul sau american. El sustine ca l-a convins personal pe Bill Clinton sa vina la Bucuresti, dupa o discutie particulara avuta la Haga. Aceasta nu a dus totusi la obtinerea sprijinului SUA pentru primirea Romaniei in NATO la summitul de la Madrid. „Am apreciat ocazia de a va vedea la Haga, la comemorarea Planului Marshall (...) Decizia mea de a sustine trei tari in inceperea negocierilor de aderare anul acesta a fost luata dupa o analiza atenta. Va rog sa-mi permiteti sa clarific faptul ca decizia mea nu este un refuz al aspiratiilor NATO ale Romaniei si nici al Romaniei", tinea sa precizeze liderul de la Casa Alba, intr-o scrisoare adresata omologului sau roman. Emil Constantinescu considera ca, in pofida amanarii admiterii tarii noastre in Alianta, parteneriatul strategic cu SUA „a asigurat securitatea Romaniei, intrerupand o perioada de nesiguranta care a durat secole". Parteneriat strategic in compensatie Romaniei i se propunea insa un „parteneriat strategic" cu SUA, ale carui roade s-au vazut cinci ani mai tarziu, la summitul NATO de la Praga. In contextul esecului din 1997, cetatenii veniti in Piata Universitatii l-au intampinat cu entuziasm pe Bill Clinton. Mandatul lui Emil Constantinescu la Palatul Cotroceni, derulat in perioada 1996-2000, a presupus si redimensionarea relatiilor Romaniei cu Statele Unite ale Americii. Autoritatile romane isi trasasera ca obiective integrarea europeana si euroatlantica, desi situatia economica era extrem de dificila. Fostul presedinte Constantinescu spune ca venirea lui Bill Clinton in tara noastra, in iulie 1997, „a fost cheia transformarii Romaniei si a poporului roman". Garantarea independentei si integritatii teritoriale, suportul material pentru reformarea armatei, sprijinul diplomatic si lobby-ul intreprins pe langa organismele financiare internationale, FMI si Banca Mondiala – sunt doar cateva dintre foloasele dobandite de tara noastra in urma „parteneriatului strategic", in viziunea lui Emil Constantinescu. Ucrainenii faceau manevre militare de intimidare Emil Constantinescu ne-a declarat ca, la scurt timp dupa alegerea sa ca sef al statului, a fost informat despre manevrele militare desfasurate de Ucraina la granita cu Romania si pe Insula Serpilor . Mai mult, fostul presedinte Leonid Kucima ataca autoritatile de la Bucuresti in cadrul OSCE, apreciind ca tara noastra este un stat revansard si un pericol pentru securitatea zonei. A urmat o intalnire Emil Constantinescu – Al Gore (vicepresedinte al SUA) pentru lamurirea situatiei, aceasta precedand intrevederea Al Gore – Leonid Kucima. Spiritele s-au calmat, presedintii Romaniei si Ucrainei s-au intalnit si, in final, a fost semnat tratatul de baza dintre cele doua tari. In plus, Al Gore a prezentat la Washington intentiile noii administratii de la Bucuresti. Eu raman profund impresionat de realizarile recente ale tarii dvs.: accelerarea reformelor economice in Romania; revirimentele in relatiile cu vecinii, Ungaria si Ucraina Bill Clinton 15 iunie 1997 Zoe Petre: Nu eram pregatiti pentru un parteneriat economic Fostul consilier prezidential Zoe Petre considera ca, in 1997, relatiile dintre Romania si SUA au fost ridicate la un nivel fara precedent, comparabil cu parteneriatul dintre Statele Unite si Israel. Zoe Petre afirma ca relatiile bilaterale au fost consolidate pe parcursul ultimilor ani si ca parteneriatul strategic este esential pentru tara noastra. Fostul consilier prezidential enumera printre beneficiile dobandite de Romania sprijinul acordat la FMI si Banca Mondiala in momentul in care se punea problema incetarii platilor externe. In ceea ce priveste cooperarea economica, Zoe Petre crede ca in 1997 nu eram pregatiti pentru un asemenea parteneriat.