Cinematografia elvetiana va merge precum ceasul

Ni s-a propus o vizita la o expozitie de automate din cadrul Muzeului de arta si istorie din Neuchatel. Am ezitat sa merg spre a nu rata o programare la videoteca festivalului. Nu as fi crezut totusi ca, acum aproape 250 de ani, elvetienii inventasera strabunicul ordinatorului: masini care scriu, masini care canta, cu eleganta, cu reverenta finala, cu o inclinare a capului, masini care deseneaza executand, la un moment dat, cand mana se intrerupe, o expiratie ce face sa fuga biletelele din preajma. Am realizat imediat o legatura cu starea de spirit a cinematografiei actuale, atat de evident hotarata sa iasa din anonimat, sa-si seduca spectatorii si sa aduca acasa mai multe premii internationale de anvergura. Ceea ce s-a intamplat la aceasta editie, a 42-a, aici, la Solothurn, da serios de gandit cu privire, mai ales, la consensul organizatoric, la impulsul federal, de a impune cinematografia nationala, incurajand tinerii, dar sustinand intregul ei mecanism. (continuarea in Ziua )