Social

Ce turna la Securitate judecatoarea Bejinaru

Florica Bejinaru, actual membru al CSM, cel mai inalt for al Justitiei, a semnat angajamentul cu Securitatea pe 5 mai 1987, cind a preluat si numele conspirativ „Alexandra Stefanescu“. Avea doar 25 de ani si era jurist la o fabrica de confectii. Angajamentul a luat sfirsit pe 19 mai ’88, dupa ce juristul a decis sa se inscrie in PCR. Mentionam ca notele informative scrise de ea - 57 - ajungeau de la Securitate, la PCR sau la Militie. O luna de antrenament Pina sa fie recrutat insa, jurista de atunci mai turnase la Securitate inca de trei ori, folosindu-si numele real. Prima data, pe 26 martie 1987, cind a trecut in revista un control care a avut loc chiar in biroul ei, la Oficiul Juridic. A doua oara, pe 15 aprilie, si-a semnat numele pe o nota prin care dadea informatii privindu-i pe beneficiarii interni ai contractelor intreprinderii de confectii si motivele pentru care modelele propuse nu erau acceptate. Doua saptamini mai tirziu, Florica Bejinaru raporteaza problemele de productie, depasirea termenelor la contracte, activitatea de export si da detalii si despre stocurile de marfa ale fabricii. Testul onestitatii fiind astfel trecut, juristul Bejinaru devine citeva zile mai tirziu informator cu acte al Securitatii. Sefa aprovizionarii, atitudine „necorespunzatoare“ La doar doua zile dupa recrutare, actuala judecatoare a intocmit nu una, ci doua note informative . Prima se referea la „atitudinea necorespunzatoare“ a Emiliei Stanciu, sefa Biroului de aprovizionare , care se ocupa de „trafic de produse la frontiera iugoslava“. Cealalta aducea la cunostinta lipsa materiilor prime si problemele pe care acest aspect le genera in intreprindere . Nota cu numarul trei a judecatoarei Bejinaru dateaza din 25 iunie 1987 si se refera la „neacoperirea planului la productia interna de confectii si raportarile fictive“. Urmatorul raport este din aceeasi zi si da amanunte despre stocurile de marfa si pagubele legate de „proasta lor gestionare“. „Sursa“ isi tragea colegii de limba Pe 15 iulie 1987, Bejinaru a raportat o discutie avuta cu directorul intreprinderii de atunci, Mihai Osinceanu, si cu seful de echipa Ilie Hoara, care i-au dat dispozitie sa stea de vorba cu muncitorii ce intocmisera un memoriu catre Ministerul Muncii. Memoriul se referea la neplata retributiei acestora. Citeva zile mai tirziu, Florica Bejinaru descria care sint nemultumirile personalului muncitor cauzate de obligatia de a-si confectiona halate. Incidentele de la Brasov Aceeasi sursa, Alexandra Stefanescu, a fost interesata de un subiect sensibil din noiembrie ’87, si anume greva si demonstratia muncitorilor de la Brasov. Jurista l-a descusut pe colegul Traian Enache, care a spus - in biroul in care se aflau mai multe persoane - ca un alt coleg, intors din delegatie de la Brasov, a povestit cum „12.000 de oameni au mers la Consiliu (Comitetul Judetean de partid - n.r.), unde au aruncat cu mobilier pe ferestre, au ars acte si steaguri, au mers la cantina partidului, unde au scos alimente afara si le-au calcat in picioare“. Aceasta nota a ajuns la PCR, iar rolul Floricai Bejinaru era de a urmari si de a „relua discutia“. Securitatea mentiona, pe marginea aceleasi note, ca informatiile au ajuns in „miinile“ Alexandrei Stefanescu „ca urmare a instruc-tajului general facut sursei“. O alta nota, ce dateaza din 2 februarie ’88, relateaza ca in fabrica „s-au comentat anumite aspecte legate de decrete de amnistiere. Astfel, „Dicu Mihai a afirmat ca «mai bine se dadea un decret sa ni se dea toti banii retinuti inapoi»“. Juristul Bejinaru a facut si citeva lucruri bune in relatia ei cu Securitatea. De exemplu, ea a informat despre „modul incorect in care se aplicau sanctiunile disciplinare in cadrul fabricii“, asa cum se intimpla pe 1 iulie 1987. Sau dadea caracterizari „favorabile“ despre unii angajati, precum Cristina Halalau sau Mihai Dicu. Recompensa in tabel In dosarul Floricai Bejinaru, aflat la CNSAS, exista un tabel cu evidenta recompenselor, datat din 22 ianuarie 1988, in care se consemneaza primirea unor sume de bani de catre „titulara“, de la lt.-maj. Adela Mnerie. Reamintim ca Bejinaru a declarat membrilor CNSAS ca nu a primit bani, ci doar scrumiere din portelan. Fostul Colegiu CNSAS a stabilit initial ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica, insa ulterior a admis contestatia judecatoarei si a decis ca de fapt nu a facut politie politica. Exact la fel a procedat si actualul Colegiu: verdictul initial a fost informat prin admiterea contestatiei. Potrivit legii, „persoana care a facut politie politica este cea care a furnizat sau a inlesnit transmiterea de informatii, precum note si rapoarte scrise, relatari verbale consemnate de lucratori operativi, prin care se denuntau activitatile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natura sa aduca atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului“. Certificatul alb primit de Bejinaru de la actualul Colegiu CNSAS a fost dat dintr-o eroare de calcul. Din opt membri prezenti, patru au votat pentru admiterea contestatiei, doi pentru respingere si doi s-au abtinut. Legea spune ca deciziile se iau cu majoritatea membrilor prezenti, nu mai putin insa de opt. Or, cele patru voturi favorabile judecatoarei nu reprezinta majoritatea. Pina acum, membrii Colegiului au refuzat sa admita greseala in totalitate.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea