Social

Ce nebunii a mai facut Paul Auster

Scriitorul a optat pentru o schimbare de directie in cel mai recent roman, „Nebunii in Brooklyn“, publicat la Editura Polirom: personaje picaresti, actiune abundenta, pe scurt, cea mai cinematografica proza a sa. Desi „Nebunii in Brooklyn“ nu reprezinta vreun derapaj de la inteligenta ascutita a romanelor lui Auster, modul in care isi face debutul lasa de dorit: „Cautam un loc linistit unde sa mor. Cineva a pomenit de Brooklyn...“, isi incepe povestea naratorul desemnat, pe numele sau Nathan Glass. E in virsta de 59 de ani, supravietuitor al cancerului, dotat cu o familie disfunctionala. Insa, pornind de la acest prolog, e clar ca ii va ploua in cap cu incidente si ca sfirsitul nu ii e tocmai aproape. Auster nu se sfieste sa foloseaca unele conventii postmoderne. Naratorul sau scrie - anticipeaza cursul povestii, pregateste fisa biografica a unui personaj inainte sa il intilneasca, iar scriitura e a lui, si nu a autorului de pe coperta - si nu scrie cartea propriu-zisa, in care integreaza bucati dintr-un alt volum la care lucreaza. Personajele care il inconjoara pe Nathan sint deopotriva pitoresti si detin o mare disponibilitate pentru drama: nepotul Tom, doctorand devenit taximetrist metamorfozat in vinzator in anticariat , Harry, proprietarul flamboaiant al anticariatului, Aurora, nepoata cu probleme „la mansarda“, si fiica acesteia, talentata la a nu scoate un cuvint cu zilele, iar lista de personalitati bizare poate continua. La fel si aceea a incidentelor: de la metamorfoza identitara, santaj si scandal sexual sau electoral, pina la falsificare de manuscrise literare, adulter, crima si fanatism religios, Auster nu lasa nimic la o parte, preferind sa isi impaneze intriga cu cit mai multe elemente, numai bune pentru a motiva rasturnarile frecvente de situatie. Surprinzator de multe pentru acest scriitor. In schimb, un alt „ trademark “ al lui Auster, digresiunile abstracte, abia da semne ca ar exista in „Nebunii in Brooklyn“, redus la un monolog si citeva panseuri pe un pat de spital. Autorul n-a mai facut pina acum o incursiune in stilul picaresc, dar de acesta se apropie semnificativ „Nebunii in Brooklyn“: unii dintre ratatii lui Auster si-au avut partea lor de probleme cu legea, iar redemptiunea pe care le-o ofera intriga e facuta sa para pur accidentala. Insa autorul „Trilogiei New Yorkului“ si-a luat deja critici pentru neverosimilitatea tramelor sale, iar acest roman nu e o exceptie. Coincidentele se tin lant, iar cititorul trebuie sa traga aer in piept si sa le inghita. Surprinzator, pe cit de tolerant e cu ratatii sai de virsta mijlocie, pe atit de aspru e autorul cu frumusetea feminina: personajele care o poseda au parte in acest roman de dezastre pe banda rulanta. Si componenta tragica, dar si tema izolarii, atit de frecvent exploatata de Auster, sint pasagere in acest roman. Pe Nathan Glass il recunosti drept antierou de-ai scriitorului printr-un singur semn distinctiv: tendinta de a trece neobservat. Locvacitatea de la inceputul romanului, motivata de nefericire, si, in consecinta, de dorinta de a spune totul, face treptat loc unui stil ceva mai compact si zgirceniei in ceea ce priveste informatiile despre sine. Insa de la tiradele anti-Bush Glass nu se abtine niciodata. Oricum, Auster e un scriitor mereu capabil de surprize si, in ciuda acceleratiei cinematografice de evenimente din acest roman si a expansivitatii lui fata de cititor, pregateste un final in cheie tragic-ironica, plasat intr-un septembrie al acestui inceput de secol, care avea sa il schimbe pentru totdeauna. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea