Ce facem cu increderea SUA?

Nu se poate spune ca vizita pe care dl Basescu a facut-o in SUA la sfirsitul saptaminii trecute a adus rezultate spectaculoase sau a modificat major cursul relatiilor romano-americane si asta nu este deloc o veste proasta, dimpotriva. Relatia dintre Bucuresti si Washington a atins un nivel de maturitate care trebuie sa ne bucure, iar lipsa bruschetei, predictibilitatea si calmul partenerial sint consecintele acestei maturitati. Interes Vizitele presedintilor romani la Washington sint privite, la Bucuresti, drept evenimente majore, adevarate repere ale oricarui mandat prezidential. La Washington, lucrurile se vad la o cu totul alta scara. Freamatul de la Bucuresti nu este deloc dublat de un interes public american pe masura. Este elocvent faptul ca, la scurta conferinta de presa de dupa intilnirea celor doi presedinti, intrebarile jurnalistilor americani au fost adresate numai presedintelui american si au vizat exclusiv situatia din Orientul Mijlociu. Presa americana importanta fie a ignorat cu totul vizita, fie, precum „Washington Post“, a tratat-o ca pe o stire oarecare, preluind, fara comentarii, depesele AP sau Reuters. E drept, e foarte greu ca vizita unui presedinte roman sa faca prima pagina intr-un mare ziar sau sa deschida un buletin de stiri tv intr-o tara ca America si intr-un timp ca acesta. Premise Dl Basescu a plecat la Washington dintr-o Romanie care arata, in esenta, cam asa: structurile de securitate si ordine publica ale statului tocmai s-au decredibilizat masiv in urma cazului Hayssam; lupta sa cu premierul a ajuns pe tarimul politicii externe si de securitate; principalul partid de la guvernare stringe semnaturi pentru retragerea trupelor noastre din Irak, in aplauzele opozitiei nationaliste; Romania nu reuseste, inca, sa construiasca eficient la Marea Neagra. De partea cealalta, presedintele Bush, intr-o evidenta criza de popularitate, are de gestionat situatia extrem de grava din Liban. Dupa sase ani de presedintie agitata, dl Bush este tot mai plictisit si mai obosit, iar tendinta de a-si privi cu superioara detasare aliatii e tot mai evidenta. Dupa ce, la finalul declaratiilor de presa, dl Basescu a reluat pentru presa americana pledoaria sa pentru schimbarea regimului de acces al cetatenilor romani pe teritoriul SUA, cu o elocinta impiedicata de engleza precara, dar cu genuina insufletire si evidenta carisma, presedintele american a spus „Good job!“, rasplatind, profesoral-incurajator-indulgent, efortul persuasiv al presedintelui nostru. Greseala de a-l fi numit pe dl Basescu premier si nu presedinte (reparata, cu scuze, imediat) trebuie pusa pe seama faptului ca mintea presedintelui american era, probabil, la intilnirea cu mult mai importanta de a doua zi cu premierul britanic Tony Blair. Vizele Impactul american al pledoariei pasionate a dlui Basescu pentru accesul fara vize al romanilor in SUA este aproape nul. In Romania insa efectul acestei pledoarii nu poate fi decit pozitiv pentru presedinte. Pe scurt, chestiunea vizelor sta asa. Acum, SUA se afla in plin proces de reasezare a sistemului de acces al strainilor pe teritoriul lor. Tendinta generala este spre o mai mare rigoare si spre un mai apasat control al accesului strainilor si nu spre liberalizare si relaxare. Romania nu va fi niciodata privita ca ceva special in aceasta chestiune, iar declaratiile presedintelui Bush in acest sens sint cit se poate de clare. Pe de alta parte, chestiunea vizelor este un punct important pe agenda relatiei SUA - UE. In acest moment, din 25 de tari membre UE, cetatenii a zece dintre ele au nevoie de vize pentru a calatori in SUA. Presiunile europene pentru un regim unitar de viza pentru toate tarile UE se izbesc de rezistenta SUA, care doresc sa discute chestiunea cu fiecare stat in parte, si nu cu Uniunea. Recente reglementari americane statueaza ca regimul de acces fara viza pe teritoriul SUA va fi posibil doar pentru acei cetateni care poseda pasapoarte biometrice . Imediat, UE a luat decizia de a confectiona si distribui aceste pasapoarte, dat fiind ca, in Europa, politicile din acest domeniu sint, in foarte mare masura, integrate. Acest fapt a impins SUA sa accepte UE drept principal partener de discutie in chestiunea vizelor. Dupa ce Romania si Bulgaria vor intra in UE peste doar citeva luni, numarul tarilor ai caror cetateni au nevoie de viza ca sa mearga in SUA va ajunge la 12 din 27. Romania isi va rezolva aceasta problema numai prin UE, nu doar pentru ca forta de presiune este mai mare si pentru ca intrarea in UE este o garantie in plus pentru SUA, dar si pentru ca, peste cinci luni, regimul consular al cetatenilor romani va fi, in mare masura, decis la Bruxelles. In aceste conditii, ridicarea subiectului „vize“ a fost si inutila, si inoportuna. In plus, cei doi presedinti nu pareau chiar pregatiti pentru subiect, amindoi sustinind lucruri cam „pe de laturi“. Daca il pot intelege pe dl Basescu, pentru care teza ca romanii nu sint interesati de locuri de munca in America , desi falsa, era utila in pledoarie, ramine stupefianta declaratia omologului sau american, care considera ca actualul regim de vize se explica prin aceea ca, inainte de 1990, multi romani ramineau in America mai mult decit le permitea viza. E de domeniul evidentei ca numarul romanilor care ajungeau in SUA inainte de 1990 era cu totul insignifiant, iar cei care ramineau in America alegeau calea azilului politic care le conferea rapid un statut legal, dat fiind ca veneau dintr-o tara comunista. Iar declaratiile ulterioare ale dlui Basescu au fost cel putin surprinzatoare. Pentru Radio Romania Actualitati, dl Basescu a declarat: „A fost insa o declaratie publica a presedintelui, ca este o necesitate ca cetatenii romani sa aiba acces fara viza in SUA“. In zadar veti cauta o asemenea clara si apasata declaratie publica a presedintelui Bush. Trupele Pe fondul cresterii curentului de opinie care cere retragerea trupelor noastre din Irak, presedintele a reafirmat in Biroul Oval ca sintem aliati de nadejde ai SUA si asa raminem. A facut foarte bine. Ma asteptam ca aceasta declaratie ferma sa stirneasca reactii in tara, insa declaratia-vedeta in privinta implicarii noastre in conflicte internationale nu a fost facuta presedintelui Bush, ci la finalul alocutiunii rostite la Jamestown Foundation. „Comunitatea internationala poate conta pe angajamentul Romaniei in ce priveste reinstalarea pacii in Liban si - foarte important - de a garanta securitatea Israelului“, a spus dl Basescu. O asemenea declaratie este foarte bine venita la Washington, dar poate crea probleme in Romania, iar dl Basescu, politician abil, stie acest lucru. Astfel, la revenirea in tara, presedintele Basescu a precizat cit se poate de clar. „Nici eu, nici seful Statului Major General, nici vreun alt membru al delegatiei nu a angajat Romania in participarea cu trupe intr-o astfel de actiune... Romania nu se angajeaza inca la nici un efort...“ Cheia acestei precizari, evident, sta in cuvintul „inca“. Concluzia Moliciunea acestei vizite a aratat, in opinia mea, un lucru: dupa 14 ani de eforturi, avem increderea SUA. Insa acum ca o avem nu stim ce sa facem cu ea. Diplomatia noastra, specializata in „asedierea diplomatica“ a Washingtonului, nu stie acum, dupa ce a cucerit reduta, ce trebuie sa faca. Sentimentul general este ca SUA asteapta ca Romania sa fie principalul constructor al relatiei bilaterale, iar Romania de acum nu pare capabila sa articuleze o viziune pentru viitorul acestei relatii. Nu am insa motive de ingrijorare. Sint sigur ca, in scurt timp, viziunea strategica a dezvoltarii relatiei cu SUA se va articula la Bucuresti si ca Romania va culege binemeritatele dividende ale bunei sale relatii cu unica superputere a momentului. Obisnuinta si premiera la resedinta presedintelui American Dupa 1989, este pentru prima data cind un sef de stat roman ia un dejun privat cu presedintele SUA. Traian Basescu se afla, in al doilea an de mandat, la a doua vizita oficiala in Biroul Oval, ritmul vizitelor urmind sa se mentina, dupa toate probabilitatile, acelasi - anual - si in restul de mandat pe care il au cei doi presedinti. Ca si anul trecut, si in acest an au avut loc declaratii de presa ale celor doi lideri, din Biroul Oval. Si in 2005, si in 2006, jurnalistii din cele doua tari au putut pune cite doua intrebari.