Dragobetele, versiunea romaneasca a Zilei Indragostitilor, este o sarbatoare care celebreaza atat iubirea, dar si inceputul primavarii si renasterea naturii.
In zona de sud a Romaniei, o importanta componenta a sarbatorii este “zburatoritul”. La pranz, fetele se intorc in fuga spre sat. Fiecare baiat urmareste fata care ii place. Daca baiatul este suficient de rapid si o ajunge, iar aceasta il place la randul ei, goana se sfarseste printr-un sarut chiar in vazul celorlalti. De aici provine celebra expresie “Dragobetele saruta fetele”.
Sarutul pecetluieste logodna dintre cei doi indragostiti, pentru cel putin un an de zile. De cele mai multe ori, logodna era urmata si de o nunta adevarata.
In credinta populara, cei care participa la Dragobete pe 24 februarie sunt feriti de boli tot restul anului. Tinerii obisnuiesc sa se imbrace in cele mai bune haine si se intalnesc in centrul satului sau in fata bisericii.
In unele zone ale tarii, fetele nemaritate strang zapada si o topesc, folosind apa pentru a se spala pe fata si pe cap cu aceasta in dimineata zilei de Dragobete. Astfel, cel iubit le va considera mai frumoase.
Traditia spune ca cei care nu au petrecut de Dragobete sau nu au vazut o persoana de sex opus nu-si vor gasi iubit/a restul anului.
Potrivit traditiei populare, de Dragobete natura renaste, pasarile isi cauta cuiburi si ursii ies din barlog. De asemenea, tot in aceasta zi reinvie si iubirea. Dragobetele este un zeu al buneidispozitii, iar in trecut, cu ocazia acestei zile, se organizau petreceri pentru ca tinerii sa isi gaseasca jumatatea.
