Bastonasele unui artist care in Romania era acuzat de perturbarea ordinii publice pentru performance-urile lui au fost expuse intr-una dintre cele mai mari galerii germane, post-mortem. O galerie din Baden-Baden, Staatliche Kunsthalle, a organizat o expozitie retrospectiva dedicata excentricului artist roman Andrei Cadere. Considerat unul dintre exponentii importanti ai artei minimaliste si conceptualiste, Cadere si-a cistigat notorietatea pentru seriile de bastoane din lemn, obiecte concepute si realizate prin alaturarea mai multor cilindri colorati in tonuri distincte. Fiecare baston era proiectat dupa un sistem de permutari, iar succesiunea elementelor componente era data de raportul dintre inaltimea fiecarui element si diametrul acestuia. Cu ocazia expozitiei, galeria pregateste un catalog care va cuprinde lista completa a segmentelor bastonului din lemn care va fi publicata in ianuarie 2008 si lansata la inchiderea expozitiei. Cu ocazia acestui catalog, galeria lanseaza un apel catre colectionarii de arta si cunoscuti de-ai artistului care au lucrari de-ale lui Andrei Cadere pentru a fi fotografiate si prezentate marelui public. Cadere isi facea aparitia la expozitii cu un baston pictat, lung de doi metri, „bara din lemn rotund“, pe care o agita pentru a le bloca amatorilor de arta accesul la expozitii comune si plictisitoare. Si asta nu se intimpla doar in cazul galeriilor de arta. Putea aparea din senin, de cele mai multe ori neinvitat, cu celebrul lui baston cu care ii placea sa deranjeze, la propriu, publicul, sa-l puna in problema, sa-l scoata din starea de confort si sa il oblige sa ia o alta atitudine decit cea cu care venise, pregatita de acasa ca o poezie. Uneori ii asalta personal pe vizitatori cu bastoanele, le crea capcane, ii lovea, ii enerva, ii provoca prin tot felul de remarce aparent personale, incerca sa le distraga atentia de la scopul pentru care se aflau acolo, indiferent daca voiau sa vada niste tablouri sau daca prezenta lor era o forma de socializare. Multi critici au pus aceste scene pe seama unei dorinte acerbe de afirmare si de Acumulare de capital de imagine, fiind extrem de greu de ignorat, dar cei mai multi au luat-o drept o forma de asalt utopic asupra sistemului artei, obligindu-i pe cei implicati la o revizuire a starii de fapt, nu la distrugerea ei. Cadere incerca sa oblige oamenii nu sa plece de acolo pentru ca se simt jenati, ci sa vada lucrurile cu o alta atitudine, intr-o alta stare, asigurindu-se ca aceasta nu este una de liniste si de confort. Din vechile imagini cu el, Cadere pare un tinar excentric, ca un saman modern, cu bastonul de care ajunsese sa nu se mai desparta purtat pe umar. In imaginea prezentata la expozitia de la Staatliche Kunsthalle, Cadere priveste spre obiectiv cu o expresie provocatoare. Bastonul sau exprima mobilitate, agilitate, violenta, frumusete… devenise o parte din personalitatea artistului, un obiect pe care il folosea ba ca pe o maciuca, ba ca pe o bagheta magica, ba ca pe un punct de sprijin sau ca pe o jucarie. Faptul ca bastonul este compus din mai multe piese de diferite culori, detasabile face trimitere la diferitele categorii artistice performative, plastice sau documentare. Bastonul poate fi vazut si ca o forma de interfata prin care artistul comunica si interactioneaza cu lumea, interfata care functioneaza la fel de bine si la 30 de ani dupa moartea artistului. Lucrarile sale denota un limbaj sculptural utilizat in scopuri conceptualiste, si anume acelea de a ridica semne de intrebare si de exclamare asupra sistemului de arta (in care sint angrenati galeristi, artisti, curatori, institutii, critici etc.), sistem care devenise, la acel moment, extrem de important. Teama artistului roman a fost aceea ca sistemul va deveni mai important decit arta in sine, iar oamenii se vor gasi in imposibilitatea de a vedea copacii din cauza padurii. Ceea ce face din Andrei Cadere un soi de Casandra, un tip care poate vedea viitorul, dar pe care nu o crede nimeni. Refuzul sau de a se integra in acest sistem a fost principala piedica pentru care Cadere nu a avut niciodata parte de recunoastere in timpul vietii, cele mai importante expozitii cu lucrarile sale fiind organizate post-mortem. Fronda ascunsa in ticurile agitatorii ale lui Cadere a fost insa, de cele mai multe ori, incadrata la sectiunea tulburarea linistii publice si sanctionata in consecinta de pazitorii ordinii. Bastonul cu care bara accesul la arta festivista i-a adus insa, dupa emigrare, legitimarea ca unul dintre artistii in egala masura artizani si interventionisti. Expozitia retrospectiva organizata la Baden-Baden a fost deschisa pe 27 octombrie si poate fi vizitata pina pe 20 ianuarie.
Modelul lui Corneliu Baba Ca fiu de ministru din perioada dintre razboaie, Cadere n-a fost niciodata privit cu simpatie de regimul comunist, iar cariera tatalui, ajuns detinut politic sub noul regim, i-a atras si fiului marginalizarea sociala. Nascut in 1934 si mort, prematur, in 1978, model la Institutul de Arte Plastice „ Nicolae Grigorescu “ din Bucuresti si unul dintre modelele care i-au pozat lui Corneliu Baba, Andrei Cadere ajunsese cunoscut in lumea galeriilor din Capitala pentru comportamentul excentric pe care-l punea in scena de fiecare data cind se vernisa o expozitie conforma cu retetarul realismului socialist. A ramas in istoria artei drept unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai minimalismului francez din anii 1970.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
https://acasa.ro
165
60
