De unde eram obisnuit ca personajul surprins sa fie un pensionar de peste mari si tari pus in postura sa se revada cu fosta nora sau o gospodina careia i se aducea in platou o fosta colega de liceu casatorita la Djakarta, mai nou reteta emisiunii pare sa abordeze un nou stil de stors sentimente din inimile maselor largi populare. Banuiesc ca aceasta tehnologie emotionala de virf pusa la punct in laboratoarele lazaroviene li se pare autorilor o gaselnita menita sa contracareze criticile de pina mai ieri cum ca invitatii din platou erau oameni obisnuiti cu emotii banale, exploatati sentimental intr-o maniera industriala. Poate tocmai de aceea oamenii s-au gindit sa schimbe placa si sa invite personaje suspecte de genialitate. Saptamina trecuta, de exemplu, a ajuns pe canapeaua Andreei un adolescent toba de informatica, dar care nu-si neglijase nici latura lirica, continuind sa scrie poezii.
Ei bine, odata instalat in preajma dnei Marin, scena s-a transformat intr-un piedestal gretos in care un adolescent ingimfat, pleznind de obsesii egocentrice, isi prezenta cu un orgoliu nefiresc kilogramele de diplome si medalii obtinute la olimpiade si concursuri. Isi derula meticulos, detaliind fiecare aspect al talentului sau, tot traseul curicular, neuitind sa se laude ca a fost remarcat de fanus neagu in persoana. Am avut de la un cap la altul al discutiei dintre domnisor si Andreea sentimentul ca asist la un interviu pe care Ceausescu i-l oferea Suzanei Gidea. Mai raminea ca ea sa-l intrebe: Nu-i asa ca esti genial, baiete?, iar el sa raspunda: Nu ti se pare evident?.
Saptamina asta a fost un pusti pianist de doisprezece ani, simpatic si destins, n-am ce zice, dar regia show-ului a avut acelasi aspect de osana. Mi-e teama ca oricit de mult s-ar stradui autorii si prezentatoarea acestei emisiuni sa-si upgradeze formatul, stilul gretos-populist va ramine impregnat in textura Suprizelor ca un miros de parfum ieftin in peretii unui stabiliment.
