Cum arata plictiseala , deprimarea, melancolia, resemnarea, proasta dispozitie, toate in forma ideala? Expozitia artistei Ana Maria Micu, "Ideal Spleen", abordeaza aceasta tematica neoromantica cu mijloacele picturii hiperrealiste. Elementele combinate ale cocktailului vizual sunt florile de crin, fragmentele de maini si picioare decupate de infasurarea intr-un giulgiu, interioare de incaperile luminate artificial intr-o atmosfera clarobscur. Atmosfera clarobscura este perfect aleasa pentru a sustine discursul vizual despre resemnare. Negrul ineaca reprezentarile, exagerand prin absorbtie prezenta dramatica a luminii. Genul proxim poate fi regasit in hipernaturalismul tenebros caravaggesc. Dar in cazul picturii Anei Maria Micu acesta nu este pus in slujba unei meditatii evlavioase asupra fapturilor diafane ale sacrului si religiei. Tenebrosismul este corelat in "Ideal Spleen" cu partea intunecata a meditatiei autocunoasterii colturilor intunecate ale fiintei. Exista cel putin un aer de alienare, usor morbida dezvoltata in lucrarile expozitiei sale. Tema principala a melancoliei si resemnarii este declinata in trei seturi de imagini a cate patru lucrari fiecare: Room, Still Life, Reflex. Reprezentarile Room 1, 2, 3 si 4 sunt imagini ale unor fragmente de incaperi intr-o perspectiva accelerata, fara linie de orizont, cu o lumina crepusculara. Interioarele decupate de umbre cinematografice, taioase sunt izolate de ordinea timpului, locului si spatiului. Pictate cu parcimonie cromatica, Room 1, 2, 3, 4 pot fi niste interioare mentale golite de pofta de viata si bantuite de tristete si fatalitate . Still Life sunt niste improprii naturi statice cu fragmente de maini si picioare, cu flori de crin rasarite intre degete. In ele se poate recunoaste o oarecare continuare imagistica a unor motive din expozitia "Bloom" din 2006. Insa prezentele fragmentelor de corp uman sunt straine contextului si nu au nici o explicatie adecvata temei. Sugestia alaturarii lor sub falsa tema a naturilor statice pare a inclina balanta spre staticul reprezentarii naturii umane. Florile de crin si panza alba a giulgiului introduc morbiditatea ca specific al naturii in forma ei statica. Cea de-a treia serie, grupata sub titlul Reflex, reprezinta autocontemplarea naturii umane sub forma autoportretului. Introspectia pune sub observatie "imaginea oglindita care nu este identicul celui care se oglindeste". Autoportretul este "tema obsesiva", prin care creatoarea incearca sa adune informatiile care ar putea facilita "analiza finala" careia ii lipseste "detasarea obiectiva necesara" pentru autocunoasterea ideala. Autocontemplarea implica "a trai in clarobscur", a experimenta nimicul atemporal, a-i problematiza formele vizuale nascute in afara timpului, locului si spatiului. Acestea sunt ultimele experiente grave transpuse vizual in pictura Anei Maria Micu. Daca ar trebui sa incadrez intr-un termen perioada prin care trece arta picturala a Anei Maria Micu, as numi-o stilul negru, tenebros. Asta pentru ca tot inventarul, de la teme si motive pana la culori, de la un capat la altul, este unul trist suicidal. Exista si o oarecare maretie a resemnarii, o grandoare a izolarii, o monumentalitate a melancoliei prin idealizarea lor in forme vizuale de substanta romantica. Ana Maria Micu a fost selectionata in 2006 si 2007 pentru expozitia "BP Portrait Award", National Portrait Gallery, Londra, la care participa in cadrul unor serii de expozitii de grup.