Insuficienţa cardiac ă apare în momentul în care muşchiul inimii nu mai pompează cantitatea de sange necesară organismului. Aceasta înseamnă că inima nu mai lucrează aşa cum ar trebui. Drept urmare, organismul încearcă să-şi suplinească funcţia prin creşterea frecvenţei cardiace şi a dimensiunilor inimii şi prin reţinerea apei şi sării pentru a creşte cantitatea de sange. Cu timpul, inima oboseşte şi începe să devină din ce în ce mai puţin eficientă, iar pacientul are senzaţia de slăbiciune şi oboseală permanentă. Cele mai frecvente cauze ale insuficienţei cardiace sunt bolile coronariene şi infarctele miocardice. Hipertensiunea arterială slab controlată, diabetul zaharat, afecţiunile tiroidiene, infecţia sau inflamaţia muşchiului inimii - miocarditele, bolile cardiace congenitale pot fi factori declanşatori ai insuficienţ ei cardiace. Pe de altă parte, odată cu înaintarea în varstă, muşchiul inimii devine mai rigid, împiedicand inima să se umple cu sange. În stadiile incipiente ale insuficienţei cardiace pot să nu existe simptome. Cand inima este slăbită şi nu mai pompează suficient sange pentru a asigura organismului nutrienţii şi oxigenul necesar, apar oboseala şi respiraţia greoaie. Pacientul cu insuficienţă cardiacă gafaie, oboseşte în timpul mersului şi, ca urmare, necesită opriri dese în timpul mersului. Totodată, acesta se îngraşă din cauza acumulării de fluide în organism. (continuarea in Atac )