Vama Veche e ca un bărbat frumos şi prost: la început te atrage, apoi îl înveţi pe dinafară şi te plictiseşte. Un aparent atu al relaţiei cu un frumos prost este că îţi conferă o relaxare soră cu nesimţirea şi, perseverand, ajungi la excese tipice hedonistului. De multe ori hedonismul se confundă cu boemia. De aceea, poate, relaţiile cu frumoşii proşti sunt cele mai durabile. De multe ori hedonismul este confundat cu boemia, semn de netăgăduit că deosebirea dintre cei care formează un astfel de cuplu constă, pană la urmă, numai în frumuseţea bărbatului. Altfel, plictisul te-ar duce la ispită şi, inevitabil, la ruperea relaţiei. Hedonistul trăieşte pentru potenţarea plăcerilor biologice. Boemul trăieşte pentru potenţarea plăcerilor sufleteşti. Primul recurge la stimulente dintre cele mai tari, adică alcoolul, ca să-şi satisfacă mai concentrat poftele greu de stăpanit, al doilea la vagoane de cărţi şi muzică, ca să se poată rupă ( nepermis de mult) de rigiditatea vieţii cotidiene. Amandoi sunt atraşi de frumos. Însă îl înţeleg diferit. Fini observatori , boemii au fost primii care şi-au înfipt steagul în pămantul făgăduinţei al Vămii, îmbrăcand astfel titulatura cu care s-au consacrat: vamaioţii. Frumoasă şi sărăcăcioasă, Cenuşăreasa litoralului devenise spaţiul celor care nu simţeau nevoia accesoriilor utilitare, ca să se bucure de soare, valuri şi timp. Era o atmosferă intimă şi propice despuierii totale. Ca un dormitor. Pană cand..., buni mimetici, hedoniştii au simţit că locul este unul fără oprelişti cetăţeneşti, i-au invadat pe cei dintai şi, cum sunt mult la număr, şi-au instaurat propriul regim de viaţă: haida-de la o bere! (continuarea in Jurnalul National )