In Bucuresti, oamenii se mai spala „la comun” in doua locuri: la celebra Baie comunala Grivita si pe Colentina, la privat. Inainte de Revolutie, mersul la Baia publica era pentru romani un semn de sanatate, dar mai ales o obisnuinta. Odata cu capitalismul, infuzia de saloane si centre de infrumusetare a cuprins toate localitatile, iar cladirile Bailor publice au ramas fie in paragina , fie s-au transformat in sedii cu destinatii total diferite. In Bucuresti a mai ramas o singura Baie publica de stat: Grivita. Clientii ei sunt oameni de un delirant amestec de conditii sociale. Grivita aduna generoasa laolalta, ca o mama cu pieptul revarsat, aurolaci fara adapost, cucoane cochete si afaceristi, rromi cu puradeii dupa ei, batrane cu oase bolnave, toti dezbracati, sub acelasi abur fierbinte. „Abur ca asta nici in Finlanda n-am gasit!” Caldura mare. Aburi de apa fierbinte si apa fierbinte siroind din dusuri, apa fierbinte pe ciment, pe geamurile inguste, usi de fier imense, scorojite, ude. Iz de centrala de cartier, cu tevi imense la vedere, lumina putina, faianta murdara pe pereti, galbejita. Tropot de papuci uzi, picioare grele, umflate sau picioare subtiri, roze, de domnite sau cucoane intretinute. Este marti si toate aceste trupuri goale au venit sa se imbaieze prelungit, in ziua de baie pentru femei, la Baia comunala Grivita. „Doamna, nu ma simt nicaieri mai bine decat aici. E aburul acesta de la sauna, care e natural, nu e ca la salon, electric. In plus, avem spatiu de miscare si timp nelimitat.” Maria Teodorescu se imbaiaza la Grivita de vreo 40 de ani. „Aveam 4 ani cand m-a adus mama”, rade femeia cu un turban pe cap. N-o deranjeaza spalatul la comun, ba chiar ii permite sa se intalneasca cu vechi prietene si sa mai stea la o barfa, intre dame. A locuit o perioada in Finlanda si spune ca abur ca asta n-a gasit nici macar acolo. „Ne facem tratamente si ne masam intre noi” In jur, alte si alte doamne. Una isi curata tenul cu malai, alta face dus, una intra la sauna. Pe o lavita de gresie uda, o batrana se sapuneste si apoi se freaca gospodareste cu-n batic. Alaturi se socializeaza. „Venim pregatite cu de toate. Ne facem masti cu miere, malai sau castravete. Ne facem si masaj, intre noi. E foarte placut”, spune o alta. Femeile vin, pe strada Sfintii Voievozi numarul 1, din Colentina sau alte cartiere indepartate. Exista chiar batrane care vin din Pantelimon sau Chiajna. „Vin pentru ca e sanatate curata baia asta, doamna”. Pentru ca este un serviciu public, preturile sunt derizorii: 6 lei spalatul la comun, dus si sauna. Pensionarii platesc doar 3 lei, iar cei care aduc adeverinta de la serviciul social care dovedeste ca au o situatie precara se pot spala gratuit. Pentru intimitate, se plateste 9 lei cabina individuala. „Stam cu totii si ne descarcam supararile” Pe poarta Grivitei intra si ies unul dupa altul: o tigancusa cu broboade de schimbat in sacul de pe umar, un pensionar rablagit, ametit de abur, un domn burtos cu bratari fine de aur incolacite pe mana grasa. Baia ii primeste pe toti. Traian David este dintre cei care n-au baie acasa si vin sa se ingrijeasca de igiena personala la Grivita de 25 de ani. „Vin zilnic aici, pentru ca n-am conditii acasa. Mai precis, n-am casa”, zice Traian infasurat intr-un prosop, scarpinandu-se dupa cap. „Stau la sora-mea si ea n-are baie.” (continuarea in Evenimentul Zilei) Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro