Nu constituie pentru nimeni o surpriza faptul ca Ulpiu Vlad este considerat astazi drept unul dintre cei cativa importanti creatori din domeniul componisticii noastre. Este o voce originala, este o voce ale carei surse le identifici a fi de sorginte spirituala europeana ce apartin zonei latine de iradiere. Marti seara, in Aula Palatului Cantacuzino, Muzeul National "George Enescu" a gazduit un impresionant concert, un veritabil portret componistic dedicat integral creatiei compozitorului. In mod cu totul semnificativ, in concert au participat cativa dintre cei mai importanti muzicieni performeri din contextul actual al vietii noastre muzicale. Ma refer la harpistul Ion Ivan Roncea si flautistul Ion Bogdan Stefanescu . Au prezentat lucrarile "Lumina pentru viitor II" si "Gri si rezonante", ultima lucrare fiind scrisa pentru harpa si banda magnetica. Lucrarea de greutate a programului a fost reprezentata de septetul pentru oboi, clarinet, fagot, pian, percutie, vioara si violoncel , lucrare intitulata in mod sugestiv "Legenda viselor", creatie dedicata formatiei "Archaeus", conducerea muzicala fiind asigurata, de aceasta data, de compozitor insusi. Concertul a mai inclus o lucrare imprimata pe suport magnetic, "Poetica viselor", piesa nr. III, cu participare pianistica live asigurata de tanarul performer Roman Vlad. Intregul concert a revelat datele esentiale ale personalitatii compozitorului. Ma refer la poetica onirica a viselor, cealalta zona a posibilei noastre existente, zona pe care - animati de tumultul cotidian - o ignoram adesea. Pentru Ulpiu Vlad tocmai acest arial al imaginarului individual reprezinta punctul de expansiune, de orientare spre zona realului colectiv. Este un punct de observatie pe care compozitorul ni-l dezvaluie plenar pe parcursul septetului sau. Natura insasi a lucrarii este una extatic meditativa, marcata de prezenta in adevar simbolica - cu sens de melopee melancolic inseninata - a sunetului oboiului in debutul si spre sfarsitul lucrarii. Este "trestia ganditoare" ale carei miscari, ale carei acte privind propria constiinta declanseaza tumultul avatarurilor carora le este supusa intreaga noastra existenta. Personalitatea artistului a fost evocata in rastimpuri, in intervalele dintre lucrari, de colegii sai, de compozitorii Octav Nemescu si Liviu Danceanu. A fost amintita consistenta spirituala, au fost evocate harurile de creator, natura acestora considerata drept conditie a comunicarii. A fost relevata amprenta puternica a personalitatii sale. Caci Ulpiu Vlad este artistul orientarilor consecvente, este creatorul care nu se dezice conjunctural de directia initiata. A fost evocata orientarea onirica observata inca de la inceputurile prezentelor de semnificatie ale compozitorului in viata noastra muzicala, de asemenea forta de sugestie a muzicii sale, iar aceasta - in parte - drept reactie impotriva muzicii hiperformalizate. Lumea starilor de spirit emotionale ni-l dezvaluie pe Vlad Ulpiu drept sustinator al unui neoromantism intremator in contextul actual, atat de turmentat, al existentei noastre.