In afara probelor inscrise in calendar, evadarile erau lasate la latitudinea, curajul si increderea ciclistilor, astfel incat 24 de rutieri hotarau sa isi caute singuri sansele, de la km 10. Era practic un minipluton, care la finisul primei ascensiuni, de la km 38,5, avea un avans de 1 minut si 15 secunde. Italianul David De La Fuente ( ) a luat maximum de puncte (4) din aceasta proba, el fiind de altfel si liderul clasamentului general al cataratorilor, inaintea etapei a zecea.
Francezii gasisera si in conditiile vitrege ale unei curse in munti o cale de a celebra ziua lor nationala, astfel incat opt „localnici” se aflau printre evadatii ce treceau impreuna si de primul sprint al calatoriei de luni, printre care Vogondy, Feillu, Roy si Chavanel. In plus, Roman Feillu (Agritubel), termina sprintul pe locul doi, dupa Oscar Freire (Rabobank) si inaintea lui Filippo Pozzato (Liquigas).
Etapa a zecea debuta in mare viteza, ciclistii parand a ignora pantele de 7,5% inclinatie medie ce li se aserneau in fata. Cum evadatii reprezentau provocarea „neclasificata” pentru restul plutonului si cum rutierii de la echipa Milram si-au dat seama ca nu aveau niciun coleg in fata, urmarirea putea continua si insistent. Iar la km 63, din cei 24 de evadati mai ramaneau pe pozitii doar 7, restul de 17 fiind prinsi de grupul compact.
Cu doar 50 de secunde avans, Leonardo Duque (Cofidis), Remy Di Gregorio (Francaise des Jeux), Markus Fothen (Garolsteiner) si Jeremy Roy (Francaise des Jeux) isi imparteau punctele oferite in cadrul probei de catarare de la Loucrup (km 67), fiind urmati de Freire, Cancellara si . Insa sprintul de la Pouzac (km 74,5) le oferea acelorasi evadati nu numai satisfactia primilor sositi, dar si un „bonus” de timp, avand in vedere ca plutonul renuntase pentru moment la tinta. Grupul „alunecase” la 2 minute si 55 de secunde in spate, pentru ca la km 84, in zona de alimentare, ecartul sa creasca la aproape 7 minute. Un singur rutier forta apropierea de echipa evadatilor, Freddy Bichot (Agritubel) aflandu-se in acel moment la 1 minut si 44 de secunde in spate.
Unii concurenti isi conservasera insa bine fortele si catararea pe Col de Tourmalet era numai buna pentru depasiri. Di Gregorio rupea legatura cu ai sai colegi din formatia fruntasa, in timp ce plutonul era si el atacat din interior. Dupa 17,7 km de ascensiune, varful de 2115 metri isi primea candidatii la glorie. Primul era Di Gregorio, care incasa 20 de puncte, dar si premiul „Jacques Goddet”, in valoare de 5000 de euro. Au urmat Roy la 2’10" , Dupont , Duque si Fothen la 3’10", Cancellara la 3’45", Freire la 4’30", Ricco la 6’00", Voigt si Sastre, ceilalti noua care intrau in puncte.
Coborarea de pe Tourmalet l-a mentinut lider pe Di Gregorio, insa grupul tricoului galben ameninta aspru si la baza varfului Hautacam avansul se masura in secunde: 40. La 12 km pana la finis, Di Gregorio a fost prins si pe ultimele distante incepeau atacuri violente. Cobo, Piepoli, Schleck, Kohl si Efimkin au apasat pedalele avand in fata 5 km pana la linia de sosire si in spate, la 1 minut si 29 de secunde, grupul lui Cadel Evans, Menchov, Ricco, Sastre sau Vande Velde. Mirosul „carnii” crude de glorie ascutea simturile si....castigatorul este Leonardo Piepoli de la Saunier Duval. Cadel Evans soseste pe opt si il detroneaza pe Kim Kirchen in clasamentul general.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro
