"Nu zaietz, nu pagadi!", spune lupul fioros, alergandu-l pe micul iepuras. Din rusa pe care mama a invatat-o la scoala nici ea nu mai tine minte mai nimic, eu, nici atat. Dar rad la toate schemele pe care i le face micutul iepuras lupului rau, la fel si mama langa mine...

Si acum ma uit la desene animate. Si acum preferatele mele sunt Tom si Jerry , Buggs Bunny, dar si filmele mult mai elaborate de la Disney. Pe cand eram copil insa simteam amprenta comunista si la desene animate. De aceea nu pot sa nu-mi amintesc de “Nu, pagadi”, a carui poveste abia tarziu am legat-o de cea a motanului Tom si a soricelului Jerry, care mi-au ramas preferati pana astazi.

"Nu, pagadi"-ul meu, un fel de "Tom si Jerry"

Pe numele sau original “Nu, pogodi”, care in ruseste inseamna “Stai, asteapta!”, “Nu pagadi”-ul meu este un desen animat sovietic produs de Soyuzmultfilm, care a fost creat in 1969 si a devenit foarte cunoscut in statele din cadrul URSS, precum si in statele comuniste din aria de influenta sovietica. Insa iata ca in acest caz noutatea este ca noi episoade din serie au fost produse in Rusia incepand cu 2006.

Actiunea intregii serii presupune incercarea unui lup (Volk) de a-l prinde pe iepurasul Zayats, situatiile in care se afla cele doua personaje in fiecare episod fiind comice si pline de simboluri, cu directie spre micutii care invata din povestile animate. Personajele principale sunt de fapt creionarea principalelor defecte umane, autorii incercand sa le dea lectii copiilor tocmai prin sublinierea acestora. De exemplu Volk este un huligan care incalca legea, ii loveste pe cei din jur si sparge tot ce prinde in cale, toate acestea intamplandu-se in fum, caci lupul trage tot timpul din tigara.

In schimb, iepurasul Zayats este un personaj care se contureaza mai mult prin modul in care reactioneaza la actiunile lupului. Si bineinteles, este personajul cel bun, care castiga intotdeauna lupta cu raul. Exista si un laitmotiv al acestei productii, care pentru multi dintre noi a devenit ca o marca a seriei animate, si anume strigatul lupului, "Nu, Zayats, pogodi!", care s-ar putea traduce prin "asteapta tu, mai iepure, si o sa vezi tu!".

Un amanunt interesant despre legatura dintre "Nu, pogodi!" si Tom si Jerry este o declaratie a celui care a dat viata personajelor rusesti: el a marturisit, dupa ce comunismul sovietic a picat, ca atunci cand desena isi lua inspiratia din vesnicele urmariri dintre Tom si Jerry, pe care le urmarea pe casete, la videoul sau rusesc. Despre reactia rusilor la aceste declaratii nu stim nimic, poate nici nu e prea important acest lucru, ceea ce conteaza cu adevarat este ca cei care am crescut in acea perioada le purtam eroii in minte...

Despre motanul Tom si dusmanul sau nedespartit, Jerry, se poate vorbi mult si bine. Daca ar fi sa mentionam lucrurile tehnice, atunci "Tom si Jerry" este o serie de 162 de filme scurte de desene animate, create de William Hanna si Joseph Barbera pentru Metro-Goldwin-Mayer (MGM), incepand cu anii ’40 si pana prin anii ’80, insa cu pauze, din cauza razboiului, recesiunii etc.. Si cum toata lumea ii stie pe cei doi poznasi, nu ar strica poate sa mentionam faptul ca initial Tom se numea Jasper (in “epoca” Puss gets the boot) iar Jerry purta numele de Jinx. Ori ca in prima faza a desenului animat cu Tweety, motanul din acest desen animat se numea Thomas, dupa numele lui Tom. Restul...e doar istorie. Una pe care o port cu mine in computer, sub forma de folder, intitulat “desene” pe care-l deschid de fiecare data cand simt tristetea batandu-mi la usa.

Amintiri cu “Go, Planet!”

Insa nu numai animalele m-au insotit in copilarie. Am constatat asta intr-o discutie cu niste amici de aceeasi varsta, care au inceput sa-mi povesteasca despre Captain Planet . Si am realizat ca desi am tot incercat sa-mi amintesc secvente din Captain Planet, nu prea mi-a iesit. Nu-mi amintesc decat secventele in care cei patru vecini strengari de acasa de la mama ma scoteau afara in fiecare zi, cu inele confectionate mai intai din tulpini de papadie, apoi din sarme confiscate de prin debaralele alor nostri, pentru a-l invoca pe Captain Planet.

Avea puteri deosebite acest capitan (care nu avea nici cetatenie, nici rasa), acela de a ne aduce impreuna, de a salva pamantul prin puterile mintilor noastre, de a ne face imaginatiile sa bata pana acolo unde poate nici acum nu am putea ajunge. Si alergam de fiece data ca si cum toata lumea ar fi depins de noi, ne adunam si spuneam numele celor cinci elemente fundamentale: apa, aer, foc, vant si “inima”, de fapt Earth Fire, Wind, Water si Heart, ne transformam in cei cinci “planetari”, care chiar credeau in jocul lor. Si la fel ca noi faceau probabil sute de copii din toata lumea. Si mai mereu, impreuna eram o forta...

Privind in urma ma gandesc ca a fost frumoasa copilaria noastra, care nu e gata inca, mai ales atunci cand deschidem pe calculator, din cand in cand, cate un episod din desenele animate cu care am crescut.

Iar in loc de incheiere am putea spune ca in finalul desenelor copilariei noastre: 'that’s all, folks!". Dar totusi nu e chiar "that’s all, folks!"...

Dar voi, la ce desene animate va uitati? Cum va amintiti trecutul din acest punct de vedere?