Pentru ca nimeni nu le controleaza daca au case de marcat , floraresele schimba pretul marfii de la o ora la alta, in functie de client. Cati nu s-au simtit pacaliti de florareasa care-si vinde marfa la coltul blocului? Celebra targuiala: „Buchetul costa 100.000, dar pentru dumneavoastra il las la 80”, a devenit deja patentata. Bucuria economiei fara mult efort e falsa, pentru ca nimeni nu stie sigur care este valoarea reala a celor cateva fire. Pretul nu este afisat. Nu se emite un bon fiscal . A fost un „targ” profitabil ? Nimeni nu stie. Pretul difera de la zi la zi sau de la o ora la alta. Negociatul si miza pe increderea comerciantului au devenit traditie. Una care, din perspectiva autoritatilor, alimenteaza evaziunea fiscala si incurajeaza acest gen de comert. Florile, odata iesite de sub umbrela vanzatorului, incep sa dea semne de ofilire pana sa fie admirate in vaza de acasa sau in cea de la birou. (continuarea in Evenimentul Zilei )