Romanele importante argotice, pop, underground au curs cu nemiluita in ultimele doua decenii, dar paradoxul lor este ca au ajuns la marea masa de cititori abia dupa ecranizarile aferente, care au monopolizat interesul publicului, au lansat brand-ul si au creat un nou orizont de asteptare. Probabil ca 90% dintre fanii " Fight Club " au citit cartea numai dupa ce au vazut filmul cu Brad Pitt si au judecat-o - pe nedrept - in comparatie cu acesta. Asa s-a intamplat si cu " Trainspotting " de Irvine Welsh (traducere si note de Andra Matzal, Editura Polirom, 2006), best-seller in spatiul scotian pana sa devina unul dintre filmele-cult ale adolescentilor anilor '90, dupa "The Doors" sau " Natural Born Killers ". Portretul-robot al rebelului din deceniul trecut a fost construit dupa aceste trei modele: tanarul neadaptat si resentimentar din working class, daramand euforic institutii si stereotipuri sociale, alergand dupa experiente extreme, repliindu-se in halucinatii fragile nascute din consumul generos de stupefiante si alcool. (continuarea in Ziua )