"Mana întinsă care nu spune o poveste nu primeşte nimic!", spunea maestrul Dinică într-unul din Film... sale, " Filantropica ". Se pare că acesta este şi principiul pe care merg cei care nu cunosc noţiunea de muncă. De altfel, "Filantropica" ar trebui să fie un sistem de referinţă pentru cei care încă mai dau bani "de pomană". Văzand că de mult nu mai reuşesc să impresioneze cu clasicul copil zdrenţăros pus să ceară de mancare în intersecţii sau cu bătranica bătută, plină de vanătăi şi cu lacrimi pe obraz, au început să inventeze poveşti care mai de care mai credibile, menite să scoată bani de la populaţie. Cu siguranţă, modalităţile sunt nenumărate şi ai nevoie de multă imaginaţie, dar şi de aptitudini actoriceşti. Vă voi relata doar două dintre ele. Prima este cea în care copilul zdrenţăros se transformă într-un puşti îmbrăcat decent, de pană-n 15 ani, care abordează oamenii pe stradă şi le înşiruie o poveste siropoasă. Concluzia este că are nevoie urgentă de bani şi întreabă unde îşi poate găsi un loc de muncă temporar! Evident, grăbit fiind sau fără nicio idee care să-l ajute, cetăţeanul impresionat că acesta nu vrea să cerşească îi va da "cat îl lasă inima". O altă poveste implică un bărbat care abordează în general conducătorii auto. Acesta vine cu textul: "Şefu´, sunt şofer şi am rămas fără benzină şi bani. Am în maşină ouă, dulceaţă, îţi dau la schimb". Mulţi oameni nu mai aşteapă răsplată, convinşi fiind că au făcut o faptă bună. Dacă, în schimb, îi vei cere să-ţi aducă alimentele promise , acesta va dispărea "ca măgarul în ceaţă".